sâmbătă, 27 martie 2021

Interviu revista Regard

Acest interviu a apărut azi, 27.03.2021, în revista Regard, un proiect media româno-francez: 

„Anca Tîrcă est consultante en éducation et ancienne directrice d’établissement scolaire. Dans cet entretien, elle parle des défis présents et de l’école de demain…

L’épidémie de Covid-19 a imposé beaucoup de contraintes au système éducatif qui a dû s’adapter. Selon vous, comment la Roumanie a-t-elle géré cette situation exceptionnelle ?

Le système éducatif roumain a été confronté aux mêmes problèmes que dans d’autres pays. On a constaté un manque d’équipements, des besoins en formation sur les outils Internet, ou encore un stress et des déséquilibres émotionnels tant chez les enfants que chez les adultes. À mon sens, il est essentiel de bien identifier quels sont les gains et les échecs de cette année exceptionnelle, et les leçons qui peuvent en être tirées pour un meilleur enseignement. Ce genre d’études est déjà en cours dans d’autres pays. Ici, nous n’en sommes encore qu’au début, mais on sait déjà qu’il faudra réinventer l’éducation des jeunes. Cependant, si la Roumanie a appris quelque chose pendant cette crise, je crois que cela se situe au niveau des professeurs. L’an passé, ils ont dû faire face à un nouveau paradigme imposé par la pandémie et tous ont fait des efforts. Ils ont appris seuls et se sont parfaitement débrouillés avec les outils technologiques à leur disposition. Cela a été pour moi une surprise extrêmement plaisante, et il me semble que c’est un gain extraordinaire pour la Roumanie.

Est-il possible que cette dernière année chaotique fasse naître de nouvelles méthodes d’enseignement ? Selon vous, à quoi ressemblera l’école de demain ?

Je crois que nous sommes effectivement à un grand tournant. On doit notamment trouver où et comment nous enseignerons, et comment surtout nous allons réussir une transition intelligente concernant l’utilisation des outils numériques. Pour le moment, ce recours à la technologie n’a pas vraiment apporté d’avantages, de valeur ajoutée. Il faudra aussi se pencher sur les changements nécessaires dans la formation des professeurs par rapport à l’enseignement en ligne. Une majorité a fait des cours classiques, sans chercher l’interactivité avec les élèves.

Laisse-t-on une place suffisante au développement personnel de l’élève en Roumanie ? Comment cela pourrait-il évoluer ?

Il y a aussi ici des écoles innovantes qui se préoccupent du développement émotionnel, personnel et social des enfants. Mais, malheureusement, nous n’avons pas de politique d’enseignement spécifique, c’est clairement un domaine à approfondir. D’après moi, pour former les adultes de demain, il n’est pas nécessaire d’imposer aux élèves la mémorisation d’autant d’informations. Il serait préférable de privilégier, par exemple, l’apprentissage de l’autonomie. Nous devons pour cela construire un système éducatif qui, à tous les niveaux, puisse permettre à chacun de faire face à tout type de défis ; il faut que chacun sache s’organiser et assume son rôle et ses responsabilités. De fait, dans cette période troublée où nous ne savons plus ce que le terme « école » veut dire, sans doute faudrait-il tout repenser ; l’école est-elle un concept physique organisé autour d’un bâtiment, ou est-ce un concept qui devrait s’articuler autour de liens sociaux de natures diverses ?”

 Propos recueillis par Sylvain Moreau.

luni, 22 martie 2021

Pune-ti singur masca de oxigen

 

 

Toate studiile arată și vedem și vorbind cu ei, că este o perioadă grea pentru profesori. Din păcate, însă, mulți sunt pe cont propriu, fără prea mult sprijin din exterior, așa că sfatul meu, cum am mai spus și altădată, este să își pună singuri masca de oxigen, să aibă fiecare grijă de propria persoană, cu speranța că vor reuși să se mențină într-o stare de bine și că vor trece fără probleme peste aceste vremuri.

duminică, 21 martie 2021

Ziua Poeziei

 Azi, conform UNESCO, e Ziua Mondială a Poeziei, iar poemul Christinei Reihill ‘Presence’ e proiectat pe London’s Tate Modern, pe Royal Opera House și pe Royal Festival Hall. 

A fost scrisă să ne ajute să trecem prin pandemie, această perioadă când prezența multor lucruri pe care ne bazam nu mai există și când tot ce avem de făcut este să trăim clipa. Sper să vă placă! #worldpoetryday

(photo credits: twitter Christina Reihill)

sâmbătă, 20 martie 2021

De Ziua Fericirii

 

Dacă s-ar putea, aș introduce în școli o ”𝒐𝒓𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒇𝒆𝒓𝒊𝒄𝒊𝒓𝒆””pe săptămână, în care copiii să discute despre emoțiile lor, să își stabilească scopuri pozitive și să învețe cum să facă față presiunilor de fiecare zi, inclusiv acelora care vin din social media. Ar învăța cum să își mențină sănătatea fizică, cum să se relaționeze cu cei din jur și cum să devină o persoană rezilientă.
 
Cred că școlile ar trebui să iasă din modelul de ”fabrici pentru examene” și să fie mult mai mult interesate de dezvoltarea emoțională și spirituală a copiilor și mai cred că orele de formare a abilităților de viață ar trebui să aibă aceeași pondere în curriculum ca orele de formare a abilităților de bază.
 
În multe țări, există deja un interes tot mai mare pentru asigurarea la școală a stării de bine a copilului, care vine ca urmare a unor statistici îngrijorătoare, ce înregistrează o creștere semnificativă în ultimul an a stărilor de neliniște, anxietate și depresie în rândul copiilor.
 
Și pentru că azi este și prima zi de primăvară astronomică, vă arăt toate soiurile de brândușe din grădina mea înflorite în această lună. Gând bun!🌿

duminică, 14 martie 2021

8 ani de blog


Azi, 14 martie 2021, se fac 8 ani de blog și mă bucur că ceea ce scriu (în primul rând pentru mine, din bucuria de a reflecta asupra educației și de a avea mereu idei la îndemână pentru activitatea mea profesională) este citit și de voi, dragi profesori, și vă inspiră să fiți mai buni în fiecare zi.
 
Eu scriu pentru voi, și nu pentru cei care au preluat idei de pe blog și au făcut cu ele cariere de consilieri, pentru cei care le fură pur și simplu și le folosesc în traininguri sau le pun în diverse materiale semnate de ei, pentru că, după cum bine știți, mai avem multe de învățat la acest capitol.
 
De-a lungul celor opt ani, nu am câștigat niciun ban din acest blog, dar am primit, în schimb, numeroase mesaje de mulțumire, ca acesta, transmis chiar în această perioadă de pandemie:
„O plăcere să vă ascult, de fiecare dată. O combinație rară de blândete, drag de copii și de meserie, profesionalism și responsabilitate, autenticitate și... omenie. Nu intenționez să fac un elogiu sau compliment de context. Vreau doar să subliniez acele calități pe care le caut de fiecare data la o persoană care activează în educație. Mulțumesc pentru inspirație și păstrez o amintire frumoasa despre o întâlnire de cândva!”
 
Mulțumesc și eu, cu niște iriși pitici, care tocmai au înflorit în grădină! Gând bun! 🌿

Starea de bine nu e un moft

 

Mă uit ce ușor le e unora să folosească cuvinte la modă, care acoperă o cu totul altă realitate, ce e la mare distanță în jos de vorbele cu care se laudă.


 
𝑺𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒅𝒆 𝒃𝒊𝒏𝒆/ 𝒘𝒆𝒍𝒍-𝒃𝒆𝒊𝒏𝒈, de exemplu, când vrei cu adevărat să o aduci în școală, ca director, nu o faci așa, după ureche, pentru că sună bine și e în trend. Mai întâi, înveți temeinic ce înseamnă acest concept, apoi faci o evaluare obiectivă, să vezi cam pe unde te afli și care sunt nevoile elevilor și ale profesorilor (din ce știi deja, din ce ți se spune, cu ajutorul unor chestionare special create pe această temă și prin discutii sincere cu personalul etc.), apoi îți creionezi un program, cu scopuri și obiective de atins, care să fie cunoscute și agreate (nu impuse!!!) de întreaga echipă și acționezi cu bună credință pentru binele tuturor (nu pentru meritul personal!!!), prin multe căi și forme. 
 
Într-o școală, starea de bine a profesorilor se construiește ca o casă, începi cu fundația, adică o bună organizare, alocarea clară de responsabilități, cultură de sprijin și colaborare și tot așa. După, începi să adaugi tot felul de ingrediente, care să tot crească acel sentiment benefic pentru profesori, de a se simți BINE împreună cu colegii și copiii, la locul de muncă. 
 
Pentru că nu putem avea succes școlar și copii fericiți, dacă profesorii nu lucrează cu drag și cu plăcere la FIECARE copil, să înflorească. 
 
Pentru că, 𝒔𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒅𝒆 𝒃𝒊𝒏𝒆 𝒆 𝒆𝒍𝒆𝒗𝒊𝒍𝒐𝒓 începe cu 𝒔𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒅𝒆 𝒃𝒊𝒏𝒆 𝒂 𝒑𝒓𝒐𝒇𝒆𝒔𝒐𝒓𝒊𝒍𝒐𝒓.
 
(e un text din 2019, scris pe blogul meu, dar foarte actual, iar fotografia, nu știu dacă are legătură cu textul, dar am vrut să vi-o arăt, e din grădina noastră, în această dimineață)

joi, 11 martie 2021

Un an de școală în pandemie - lecții învățate

Azi se împlinește un an de când au fost închise școlile, era 11 martie 2020, iar vestea a venit ca un trăznet, așa ceva nu se mai întâmplase până atunci la noi. Apoi, timpul a trecut, lună după lună de nesiguranță, de schimbări, de încercări, de reușite sau eșecuri, am început să ne obișnuim cu greul acestei perioade, cu învățarea la distanță și provocările ei.

Pe 26 februarie, ziua în care s-a împlinit un an de când a fost identificat pacientul zero la noi, într-o discuție avută la Radio România Cultural, am lansat pe agenda publică tema „ce s-a schimbat în educație în acest an, martie 2020-martie 2021”, o temă care ar trebui să fie dezvoltată și analizată în perioada următoare, pentru că nu se știe ce ne mai așteaptă în viitor, cu câte pandemii și alte dezastre ne vom confrunta în perioadele următoare. Nu avem încă analize serioase despre cât a câștigat și cât a pierdut educația în această perioadă, dar le așteptăm cât de repede, de la sociologi și cercetători în domeniu.

Școala în pandemie a fost diferită pentru fiecare instituție, pentru fiecare copil, pentru fiecare profesor și pentru fiecare părinte. Au fost multe frici, dar și curajul de a încerca ceva nou, am pierdut profesori și directori, am câștigat experiențe noi de școală online, dar ne-a unit un singur lucru, trăit de toți și de fiecare - școala s-a schimbat din temelii.

Dacă vorbim de ce am câștigat în educație, cred că marea izbândă se află în cancelaria profesorilor, care au trecut neașteptat de bine în noua paradigmă impusă de pandemie, au făcut eforturi, au învățat și s-au împrietenit cu tehnologiile digitale, au progresat singuri sau ajutați de colegi. 

Pierderea cea mai mare este însă la elevi, acei copii care nu au avut acces la lecțiile la distanță și e clar că ei au nevoie de ajutor, oricât de târziu va veni acesta. În plus, sunt sigură că foarte mulți copii au avut probleme socio-emoționale, cauzate atât de lipsa contactului cu colegi și prieteni, cât și de presiunea școlii online și de faptul că școlile nu au dezvoltat programe de consiliere și de stare de bine.

Părinții au investit timp și și-au ajutat copiii așa cum nu au făcut-o niciodată până acum, iar acest lucru, pe lângă mult stress și oboseală, i-a apropiat de școală, de ce învață copiii, de profesori și chiar de directori.

Anul acesta ne-a arătat și că instituțiile sistemului au o capacitate foarte redusă de a face față unei provocări de asemenea amploare, nu s-au mobilizat atât cât era nevoie, nu au avut predictibilitate, au făcut greșeli, au acționat cu întârziere sau nu au făcut-o deloc. Sper ca lecțiile învățate să le ajute în viitor. 

În plus, cred că nu am fost pe fază și nu am avut puterea, capacitatea și resursele să creăm, așa cum se vorbea la începutul pandemiei, o nouă normalitate în educație, să inovăm, să ne resetăm, să schimbăm major viziuni, politici, să ne reinventăm și să ne reformăm sistemul de învățământ. Poate că a fost și o perioadă prea copleșitoare pentru toată lumea, nu știu, dar de ratat, am ratat o șansă.

Oricum, acest an ne-a învățat multe lecții și ar trebui să ne raportăm la el atunci când vom lăsa pandemia în urmă și școlile se vor redeschide cu totul.

Ne-a învățat să ne apreciem profesorii, și nu să-i denigrăm, pentru că rolul lor e unul major și nu e ușor să ai această meserie nici în vremuri normale, nici în pandemie.

Ne-a învățat că educația la distanță/ online are destul potențial și că sunt multe de făcut în acest domeniu privind formarea profesorilor pentru metode interactive, asigurarea echipamentelor necesare școlilor, sprijinul copiilor din categorii dezavantajate.

Ne-a învățat că trebuie să începem să construim un sistem de învățământ rezilient, care să știe să facă față provocărilor de orice fel, cu organizare, proceduri, roluri și responsabilități asumate.

Ne-a învățat puterea lui „împreună” și că e nevoie să ascultăm toate vocile, și elevii, și părinții, și profesorii și să luăm decizii doar după ce i-am consultat.

Ne-a învățat că e nevoie de programe care să aducă starea de bine în școli, pentru că, dacă elevii și profesorii nu sunt mulțumiți și fericiți, învățarea e un proces greu de gestionat.

Și multe altele ne-a învățat acest an, las textul deschis și, cu speranța că vor fi dezbateri pe această temă în viitor, lansez următoarea invitație celor care au lucrat în educație în perioada martie 2020 – martie 2021:

„Azi, 11.03.2021, avem un an de când s-au închis școlile și un an de pandemie, care a schimbat educația în România. Dacă ești profesor sau director sau inspector sau ai lucrat în vreun fel în educație în acest an, te aștept să ne spui, pe scurt, povestea ta din acest an, ce crezi că s-a schimbat la tine și la alții, în școală, la copii sau la părinți. Poți face acest lucru în comentarii pe blogul meu - https://ancatirca.blogspot.com/ sau îmi poți trimite textul pe adresa de email: anca_tirca@yahoo.com. Dacă totul va fi bine, îmi va face plăcere să public aceste texte într-o e-book. Gând bun!

🌿(articol apărut azi în Republica - aici)

marți, 9 martie 2021

In Teachers We Trust, da!

Nu a apărut încă, e doar anunțată și vă spun și eu de ea, cadou de 8 Martie 🙂. Abia o aștept, sunt 3 nume respectate în educație, Pasi si Timothy, cu o prefață de Andy Hargreaves. Iar titlul...parcă e rupt din inima mea. Să avem încredere în profesori.

luni, 8 martie 2021

Doamnele din educație


 

 Vă mulțumesc că ați adus liniștea și starea de bine în clasele voastre, în cei mai grei ani școlari pe care i-ați trăit! Primăvară frumoasă, DOAMNELE mele din educație, oriunde v-ați afla, gând bun!🌿

sâmbătă, 6 martie 2021

Generația Alpha

                                            (photo din arhiva personală, Noria Anastasia, membră a generației Alpha)
  

Cine vine după generația Z (o generație de nativi digitali, pentru care școala este de multe ori un loc în care nu se regăsesc) despre care scriam AICI acum 5 ani?

Vine Alpha, generația de copii născuți din anul 2010, până în 2025, al cărei nume a fost atribuit de Mark McCrindle, un cercetător Australian, în urma unui studiu online pe care l-a realizat în 2008. Dacă ne luăm după Mark, 2,5 milioane de copii alpha se nasc în lume în fiecare săptămână.

Portretul acestei generații nu este încă unul foarte complex, dar, deja, există analiști, cercetători și articole care vorbesc despre ea. E foarte clar, de exemplu, că este prima generație din lume care, de când se nasc și toată viața lor trăiesc cu și prin tehnologii, de aceea am văzut că li se mai spune și Glass Generation, pentru că ecranul este principalul lor mod de comunicare. Dacă pentru generația Z tehnologia este un instrument de lucru, pentru Alpha ea este un mod de viață. Primele jucării ale copiilor Alpha au fost telefoanele și tabletele, de aceea se simt foarte confortabil cu noile tehnologii.

Sunt copiii milenarilor, așa că vor beneficia de o educație cum altă generație nu a avut, iar familiile lor, unele avute, vor investi în pregătirea lor, axată pe teme specifice. Sunt foarte conectați la lumea globală, fiind expuși, de mici, unor culturi, limbi și idei diverse. Previziunile sunt că Alpha va fi cea mai educată și cea mai dinamică generație pe care a avut-o omenirea, pentru că le place să studieze, să rezolve sarcini complexe, pe baza informațiilor multiple provenite din surse digitale.

Se spune că au succes de mici și le place să fie influencers de la o vârstă fragedă, iar exemplele de canale de youtube de succes realizate de puști sunt multiple. Le place să comunice prin imagini și voce, și mai puțin prin text.

Este o generație ce va avea joburi care nu s-au inventat încă și care va trebui să facă față unor provocări globale majore, precum globalizarea, schimbările climatice, inteligența artificială, migrația, scăderea resurselor naturale etc.

Dacă mă uit la Noria Anastasia, aș putea supune că are o putere mare de a acumula și de a reține informații, este curioasă, face analogii și o interesează teme majore, precum mediul, cosmosul și universul, științele. Este foarte creativă, îi place să facă diverse proiecte și se concentrează timp îndelungat pe o activitate care îi place, de genul picturii sau construcțiilor de tot felul. Este independentă, are o replică la îndemână când nu este de acord cu ceva, aduce argumente și își susține părerea. 

Ca părinți și profesori, e bine să îi cunoaștem pentru a ști cum să îi educăm. Nu este ușor, pentru că decalajele dintre alte generații și copiii Alpha sunt foarte mari.

(Las articolul deschis, o să mai adaug pe măsură ce vor veni studii și analize viitoare)

 

Bibliografie: 

aici și aici și aici

joi, 4 martie 2021

Imagine if... (2)


Imagine if…

Am avea școli în care fiecare copil este văzut, ascultat, apreciat și ajutat să se dezvolte. 

Profesorii ar fi creativi și ar îndrăzni să-și folosească imaginația și să încerce lucruri noi.

Imagine if…

Am avea școli cu multă stare de bine a profesorilor și a elevilor.

Profesori  care să lucreze împreună și să colaboreze pentru ca fiecare copil să progrezeze.

Imagine if…

Am avea școli primitoare, vesele și colorate, în care copiii să vină cu plăcere și în care să se simtă și proprietari, și nu oaspeți de fiecare zi.

Profesorii ar fi preocupați de întreaga ființă și personalitate a copilului, şi nu doar de transmiterea unor cunoştinţe. 

Imagine if…

Am avea școli cu directori - lideri, care să știe cum să coalizeze toate energiile existente și să motiveze echipa de profesori  pentru schimabre și  reform.

Profesorii  ar folosi o mulțime de metode, ar adresa întrebări, ar provoca mințile copiilor să gândească  și să iasă din tipare și să viseze.

Imagine if…

Imagine if...



 

Am sperat că vom avea și noi în România măcar un eveniment dedicat lui Sir Ken Robinson, în aceste zile (1-4 martie), când lumea toată îl celebrează, dar nu a fost să fie. 

Pentru cei care îl iubesc, aveți aici o serie de 40 de articole, pe care le-am scris de-a lungul anilor, despre acest om care ne-a schimbat modul în care gândim educația - aici

Imagine If... a început și este pentru toți care doresc să continue munca lui Sir Ken Robinson și să-i ducă mai departe ideile. Aveți în link programul și posibilitatea de a vă înregistra. #weimagineif