Dimineață la Pucioasa - Ziua Pământului

Primăvară și vară laolaltă, lalele  imense printre  tufe de bujori  cât casa  și trandafiri plini de boboci. Mai roditor ca niciodată Pământul, de ziua lui.

Vorba de educație - un an de ”Creative Schools”

Exact acum un an apărea ”Creative Schools - Revolutionising Education from the Ground Up”(s-a tradus întretimp și în limba română) și mesajul lui Ken e mai valabil ca oricând și îl înțelegem bine, că așa am făcut/ facem la clasă/ în școală unii dintre noi: să personalizăm educația, să facem lecții atractive, să facem apel la imaginația copiilor, la creativitatea lor, la talentele lor, să lucrăm în echipe, să facem activități bazate pe proiect; pentru că profesorii nu sunt în sala de clasă ca să scrie sau să vorbească în fața unor șiruri de bănci în care stau elevi, ci se află acolo ca să îi motiveze și să îi inspire pe copii. Pentru că a PREDA este o ARTA. Cât ne mai ia să înțelegem?

Vorba de educație - un spațiu pentru copiii de azi

Pictură realizată de copii în cadrul proiectului ”Dă culoare școliitale!”

În weekend, ne-am întânit cu un grup de profesori entuziaști să povestim despre artă participativă, despre relația dintre spațiu și învățare și despre ce se poate face pentru ca școlile să devină un pic mai creative și mai adaptate vremurilor și intereselor copiilor de AZI. Pentru că noul rost al școlii, de a-i pregăti  pe copii pentru o lume în schimbare, nu poate fi îndeplinit decât dacă se schimbă,  în același timp,  și modul în care se învață și spațiul  în care se învață. Pentru că funcția influențează forma. Pentru că  nu putem  dezvolta competențe pentru secolul 21, dacă învățăm într-un mediu fizic școlar care arată ca acum 50 de ani. Spațiul în care învață copiii trebuie să fie unul care să le placă, să îi reprezinte,  să le stimuleze imaginația, să îi provoace să caute,  să descopere și  să se descopere.

Directorilor și profesorilor care își propun să reinventeze  spațiul unei școli pentru a-l face mai prietenos și a crește în același timp calitatea învățării, le recomand ca, mai întâi, să privească în jur cu atenție și să își pună și să răspundă la următoarele întrebări.

• care este legătura dintre proiectul educativ și organizarea spațiului?
• oferă spațiul resurse suficiente pentru  învățare?
• ce mesaje transmite spațiul copiilor?
• în ce mod spațiul favorizează relațiile dintre membrii comunității școlare?
  
•  este spațiul unul primitor pentru copii, părinți și profesori?
• permite spațiul învățarea personalizată?
• unde se joacă copii?
• cum  oglindește spațiul rezultatele muncii copiilor și ale activității profesorilor?
•  unde și cum sunt expuse lucrările copiilor?
• cum cultivă spațiul gustul estetic?
•  în ce măsură spațiul permite studiul individual?
•  cum facilitează spațiul învățarea pe grupe ?
• există locuri pentru întâlniri, discuții, dialog?
• cât de flexibil este spațiul?
• ce informații transmite spațiul și cum o face? 
• unde și cum permite spațiul comunicarea intrainstituțională?
• este spațiul unul curat?
• ce elemente din spațiu pun în pericol viața și sănătatea copiilor și profesorilor?
• permite spațiul accesul la tehnologie?
•  în ce măsură contribuie copiii la amenajarea spațiului școlii?
• sunt ideile copiilor valorizate și apreciate?
• cum reflectă spațiul aprecierea diversității culturale?
• cum arată curtea și grădina școlii?
• cum dezvoltă spațiul creativitatea copiilor?
• există locuri pentru  pregătirea și desfășurarea de activități extrașcolare?
• este cancelaria un loc în care profesorii  au acces la informație și se pot și relaxa?
• există locuri în care copiii și profesorii să își lase lucrurile personale?
• este asigurat accesul echitabil la spațiile și resursele școlii?
• ce elemente naturale/ din natură sunt folosite în amenajarea spațiului?
• câtă lumină naturală există în spațiu?

Odată identificate aspectele legate de calitatea spațiului care necesită îmbunătățiri, urmează prioritizarea lor și identificarea de soluții și rezolvări, dintre care unele pot fi imediate, altele pe un termen mai lung.Toate ar trebui să fie însă bazate pe deschidere și colaborare cu părinții, autoritățile administrative, ONG-uri, instituții și persoane interesate de educație din comunitățile locale.

Vorba de educație - aș da orice...

secvență din pictura murală realizată de copii în Școala ”Gh. Șincai” din comuna Râciu, județul Mureș

Cea mai tare evaluare pe care am primit-o pentru programul de artă participativă ”Dă culoare școlii tale!” a venit de la un copil care a participat la realizarea picturii murale din școala sa și care, la final, a zis:”Aș da orice să mai pictez un perete!”. Asta înseamnă că i-a plăcut ce a făcut, cum a făcut și în ce mod au lucrat profesorii. Când vom începe să îi  auzim pe copii spunând cât mai des că ar da orice să mai facă o oră de mate sau una de română sau de istorie sau de ce mai au ei în orar, vom ști că e de bine prin școli.

Vorba de educație - mintea hibridă, a treia cale

 Chiar acum câteva zile vorbeam cu un grup de profesori  despre nevoia de a oferi copiilor ”digitalizați”, care își petrec mult timp în fața computerului, cât mai multe alternative de învățare în aer liber și iată că dau azi peste un concept care îmi place – ”mintea hibridă”, ca al treilea mod de a învăța și a fi.  A ști să trăiești simultan atât în lumea digitalizată, cât și în natură, a folosi computerul pentru a te informa și procesa date și mediul natural pentru a-ți folosi simțurile și a învăța văzând, ascultând, pipăind, mirosind. Ideea e ca părinții și școlile să încerce să se miște tot mai mult în această direcție și să ofere copiilor posibilitatea să petreacă timp și afară, în grădină, în parc, în pădure, pe câmp. Unde profesor  priceput să le fie natura însăși.