Cum să ajungă politicile publice educaționale la clase

 

Astăzi, s-a lansat oficial un raport foarte bun al Băncii Mondiale (”Making Teacher Policy Work”), dedicat unei teme la care ar trebui să reflectăm în fiecare zi, bine, nu noi, ci decidenții pe educație, și anume, de ce, în ciuda faptului că există politici educaționale tot mai bune și mai eficace, efectul la clasă nu este pe măsură și nu vedem schimbări majore în procesul de predare-învățare. L-am primit pe mail, de la angajați ai BM cu care am lucrat în diverse proiecte. 

Acum câțiva ani, alături de o echipă grozavă și experți internaționali, am susținut un curs dedicat politicilor educaționale pentru personalul ME, inspectori școlari generali și pentru management din toată țara. Echipa de patru a derulat cursul pe 4 module, urmând ciclul politicilor, formulare, implementare, management strategic și monitorizar&evaluare. În modulul despre implementarea politicilor (adică, drumul de la ce există pe hârtie, la ce ajunge în școli) au fost introduse și ideile lui M. Fullan, de exemplu, aceea că “dacă profesorii, directorii și alți actori din domeniul educației  nu înțeleg și nu împărtășesc semnificația unei politici educaționale, este puțin probabil ca aceasta să fie pusă în aplicare.” Exact ce se întâmplă la noi, de foarte mult timp. Decidenții nu au ajuns la inima și mintea profesorilor, aceștia nu au încredere în ce li se spune de sus și, prin urmare, nu au existat schimbări vizibile în sistem. Le spuneam la curs participanților că, pentru a avea o implementare de succes, trebuie să își pună întrebările acelea comune, dar esențiale – ce, când, cine, cu ce, cu cine, cum? și să se asigure că realizează:

a)dezvoltarea capacității instituționale, prin pregătirea organizațiilor responsabile cu punerea în aplicare/ implementatorilor pentru a infuza schimbarea în practicile lor curente, prin furnizarea unor informații relevante cu privire la schimbările care trebuie implementate; 

b)dezvoltarea abilităților personalului pentru a face față noilor cerințe;

c)dezvoltarea unei culturi de sprijinire a implementării politicilor.

Când vorbim de bariere în implementare, cercetarea a identificat că (Dr. Wayne E. Wright): ”profesorii niciodată nu au înțeles cu adevărat schimbarea. Profesorii nu au știut cum să folosească noua pedagogie/abordare. Materialele necesare pentru implementarea schimbării propuse nu au fost disponibile. Cultura și organizarea instituțională a școlii nu erau în concordanță cu cerințele noii politici. Profesorilor le-a pierit entuziasmul și și-au pierdut motivația de a pune noile idei în practică.”

Astăzi, Banca Mondială ne invită să punem accent pe sprijinul acordat profesorilor pentru a aduce la clasă politicile educaționale și prezintă două direcții de acțiune pentru a înlătura obstacolele:

1.politicile să fie clare, realizabile și compensatoare pentru a fi implementate la nivelul individual, al profesorilor (țintesc niște nevoi identificate și au planuri clare de implementare).

2.să fie operational fezabile și acceptate din punct de vedere politic (există resursele necesare, datele de care este nevoie, managementul este unul strategic, avem acord politic pentru politica respectivă și există  consens cu toate părțile implicate). 

Dacă doriți să citiți raportul, click: AICI

De Ziua Bunătății

World Kindness Day azi, 13 noiembrie, o zi internațională introdusă de diverse ministere înțelepte din lume în calendarul național al școlilor. BUNĂTATEA e o valoare foarte necesară în aceste vremuri, ar trebui să se afle în profilul de formare al absolventului și să fie chiar una dintre prioritățile educației. Dincolo de persoane informate și cu competențe dezvoltate pe disciplinele din programele de studiu, cred că realitatea acestor zile ne arată că avem nevoie de oameni buni, atenți la nevoile altora, grijulii cu ei înșiși, cu cei din jur, cu comunitatea și lumea în care trăiesc, cu natura din care fac parte. 

Aș include bunătatea și în textele misiunilor școlilor, pentru că rostul școlii de azi, pe lângă învățare, este și de a forma oameni care știu să iubească, cărora le place pacea, care știu să vindece, să repare și, de ce nu, să spună povești. 

În linkul din primul comentariu găsiți două modele de activități pentru această zi sau săptămână. Dacă veți face așa ceva, dați un semn, mi-ar plăcea să văd cum a fost, succes!

Iată doar 3 idei pe care le-am văzut la alții și prin care puteți aborda această temă în școli:

1. Începând de azi, timp de două săptămâni sau o lună nu se mai dau teme pentru acasă, ci copiii sunt îndemnați ca, în timpul liber, să facă fapte bune pentru oamenii din comunitate și să țină un jurnal despre cee ace fac, un ”Kindness Diary”, în care notează ce fac în fiecare zi și pe care îl dau la semnat părinților. E o idee care nu îmi place doar pentru valorile pe care le transmite către copii (”you can be the reason somebody smiles today & you can help make this world a better place for others & for yourself”), ci pentru modul foarte bine gândit, planificat și organizat în care se derulează, care nu e unul de fațadă, să dea bine în pozele de pe facebook, ci unul care are în spate o filosofie anume, asumată prin chiar misiunea școlii. Nu e show, ci sunt obiective educaționale clare de atins și sunt competențe anume de dezvoltat.

photo credits: Bloomfield Elementary School

2. Grădina bunătății și realizarea unui panou cu produsele elevilor în clasă sau în școală. Activitatea are loc la finalul unei „Săptămâni a bunătății” organizate în școală sau în clasă, iar florile din „Grădina bunătății” vor descrie faptele bune pe care elevii le-au făcut în școală/ clasă și în afara ei, în săptămâna respectivă. Dacă veți face așa ceva, dați un semn, mi-ar plăcea să văd cum a fost, succes! 

3. Trimiteți un mesaj compliment pe mail sau telefon unui coleg de cancelarie sau de clasă sau scrieți unul pe o hârtie inimioară, de exemplu, pe care să îl oferiți colegilor sau prietenilor.

O idee de temă pentru acasă

L-am văzut aseară, mi-a plăcut foarte mult și mă gândeam că, dacă aș mai fi profesoară la liceu sau chiar la gimnaziu, le-aș da ca temă elevilor să îl vizioneze într-un weekend sau în două și am discuta apoi la clasă despre tragediile aduse de războaie (cât de actuală e tema!), despre reziliență și speranță în vremuri grele, despre omenie și intoleranță extremă, despre patriotism adevărat, și nu unul lozincard, despre solidaritate, iubirea aproapelui și câte altele. Le-aș recomanda apoi să citească și cartea cu același titlu, „Toată lumina pe care nu o putem vedea”, scrisă de Anthony Doerr (Premiul Pulitzer pentru literatură), care a fost tradusă și în limba română, un bestseller cu multe premii în portofoliu - Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction 2015, Australian International Book Award 2015, bestseller nr. 1 New York Times, cartea anului 2014 la Hudson Booksellers, cartea anului 2014 la New York Times Book Review etc.

Aș porni discuția cu întrebarea „care credeți că este semnificația titlului, ce înseamnă lumina pe care nu putem vedea?”

Nobelul pentru educație - Global Teacher Prize 2023

 And the winner is....Sister Zeph, Pakistan. Câștigătoarea Global Teacher Prize 2023, un fel de Nobel pentru educație. Ce viață, ce carieră! Într-o lume în care alți oameni omoară oameni, ea se luptă pentru educația copiilor și a comunității. „Felicitări”e un cuvânt prea mic!

„După ce a fost bătută și umilită de profesoara ei în fața colegilor de școală când era mică, sora Zeph și-a deschis propria școală în curtea casei, când avea doar 13 ani, învățând singură și primindu-i la școală și pe copiii din localitate. A început să lucreze încă din copilărie pentru a-și finanța școala și a mers din ușă în ușă pentru a găsi elevi. Deși școala ei nu avea facilități de bază, ea spune că „avea respect, egalitate, dragoste și pasiune pentru toți elevii, pasiune care avea să facă istorie în viitor”. A continuat să predea singură, lucra 8 ore pe zi, preda 4 ore la școala ei și 4 ore învăța noaptea, citind ziare și ascultând știri în limba engleză, pentru a-și îmbunătăți cunoștințele și abilitățile de vorbire, deoarece nu era nimeni educat în familia ei sau în cartier, la acea vreme. În prezent, are 26 de ani de când predă și a devenit o persoană extrem de influentă.

În 2006, bărbați înarmați au atacat casa lui Sister Zeph pentru că a avut curajul să le învețe carte pe fete, așa că a trebuit să părăsească satul împreună cu familia. S-a reîntors după șase luni și atunci a decis să nu-și mai lase niciodată elevii singuri. În 2010, a absolvit un master în științe politice la Universitatea din Punjab, continuând să lucreze acasă cu peste 100 de elevi. A folosit mult tehnologia, învățând de pe internet și împărtășind cunoștințele cu elevii săi. Fără nicio pregătire în IT, a făcut din Google profesorul ei. A câștigat Lynn Syms Global Prize 2014 și a cumpărat o mică bucată de pământ, unde a început să predea femeilor din zonă, în mod gratuit, dimineața, iar seara și-a continuat munca cu elevii, dintre care mulți erau acum profesori voluntari alături de ea. Acești elevi au azi vieți de succes, mulți fac masterate în criminologie, BBA, HR, marketing, finanțe și comunicare. De-a lungul acestor 26 de ani, Sister Zeph a învățat carte sute de copii și în prezent are o școală adevărată, unde 215 copii din comunități dezavantajate primesc educație gratuită și, deși clădirea școlii este închiriată, este o școală în toată regula. În prezent, are 26 de angajați în organizația sa, Fundația ZWEE (Zephaniah Free Education & Women's Empowerment Foundation), a cărei misiune este de a ridica statutul femeii prin educație și formare. Sora Zeph și-a dedicat viața cauzei educației și spune că „voi continua să lucrez pentru a educa copiii lumii atâta timp cât voi fi în viață”.

”Nobody can stop me, I am not afraid of anything!”

Astăzi, este apreciată ca expertă în educația femeilor, lider în empowerment și mediu, activistă pentru drepturile copiilor, scriitoare, speaker la nivel internațional și lider al comunității, angajată în promovarea armoniei interreligioase. Este, de asemenea, fondatoarea și președinta ZWEE și a Zeph Sunday Schools Ministry. Pentru munca și devotamentul ei de a face să prospere comunitățile cele mai dezavantajate, a primit premiul de performanță remarcabilă de la Eternal Life Ministry of Pakistan International și Bioneers Change Makers Award. Filmul „Flight of the Falcons” a fost realizat pentru a-i prezenta viața și munca de către Channel News Asia Singapore. Filmul a câștigat o medalie de aur la Festivalul de Film de la New York în 2016. Sister Zeph a primit o medalie de aur de la kar-E-Khair Pakistan în 2021 și un premiu pentru performanță excelentă de la Victory Church of Pakistan în 2021, precum și multe alte premii globale.”

(sursa textului: Global Teacher Prize Organisation)

(photo credits: pagina de Facebook Sister Zeph)