E trist și îngrijorător ca anul școlar să înceapă cu profesori în stradă, care nu protestează pentru salarii mai mari sau reforme structurale, ci împotriva unor schimbări ce au efect direct asupra copiilor.
Avem o situație de criză majoră, la care s-a ajuns după ce au fost luate măsuri de austeritate ce nu au fost bazate pe niște analize din care să reiasă impactul lor asupra sistemului de învățământ și economiei țării. Avem azi copii mai mulți în clase, norme ale profesorilor mărite, școli comasate, foarte multe clase de simultan, directori cu norma de predare crescută, elevi cu ore mai multe în orar, dezbinare în multe cancelarii, compromiterea actualului guvern, curent antieuropean mai puternic, toate acestea pentru o reducere a deficitului bugetar doar de 0,6%. Prin urmare, facem niște economii foarte mici la buget azi, pentru ca mâine și în anii următori să avem o scădere masivă a calității educației, cu impact enorm asupra întregii societăți. Dăm peste cap un sistem și așa șubred, cu rezultate proaste la testările internaționale, cu rate mari de abandon școlar și părăsire timpurie a școlii, cu un buget mic alocat educației, un sistem de învățământ nereformat, care nu și-a găsit busola de dezvoltare conform așteptărilor noilor generații de copii și ale părinților lor și a rămas mult în urmă față de foarte multe țări din lume.
Cum s-a ajuns aici? Cred că principalul vinovat este ministrul educației, care nu a știut să gestioneze această situație de criză, a fost primul din guvern care a ieșit la declarații și a anunțat măsurile fără nici un pic de tact, cu o lipsă totală de sprijin și empatie, ba dimpotrivă, i-a suspectați și mustrat pe profesori că nu muncesc destul, că nu stau 8 ore în școală, că iau prea mulți bani pe plata cu ora. Nu a transmis de la început mesajul care trebuia, că nu vor fi bani de salarii și burse, ne-a aburit spunând că va face reforme, când, de fapt, a venit doar cu măsuri de austeritate. Nu este normal ca cel care îi reprezintă pe profesori la cel mai înalt nivel să refuze dialogul cu ei și cu cei care au protestat 23 de zile în fața ministerului.
Nu știu cum se va ieși din acest blocaj, cred că demiterea ministrului, cerută de profesori și de mulți reprezentanți ai societății civile, ar fi un prim pas și ar mai diminua un pic tensiunea. Propun, de asemenea, să se reanalizeze măsurile, cu cifre pe masă și cu evaluarea impactului, la Cotroceni, de către premier și președinte și să se anuleze unele dintre ele sau să se dea un termen în 2026, când acestea nu vor mai fi aplicate.
Dincolo de zâmbetele copiilor și ale profesorilor care i-au întâmpinat azi la școală, nu stăm bine, anul acesta școlar va fi unul complicat, sper să avem înțelepciunea să îl trecem cu bine!
P.S. Nu credeam că o să mai văd curând această fotografie. E de azi.