Există moduri de a conduce o instituție care sunt contraexemple de stiluri
de management. Din păcate, ele sunt din ce în ce mai des întâlnite și în
sistemul de învățământ, public sau privat. Foarte larg răspândit, din
nefericire, este așa numitul management post-hoc.
Principiul de bază al unui conducător care exercită un astfel de stil de
management este că șeful are întotdeauna dreptate și nu este niciodată
vinovat. Acest mod de gândire îi
asigură de fapt siguranța jobului.
Pentru că nu are cunoștințe solide în domeniul
managementului educațional, un astfel de conducător va veni cu idei vagi, obiective neclare și generale,
de multe ori prezentate însă în cuvinte frumoase menite să ascundă lipsa unei pregătiri de specialitate. Dacă subordonații
cer clarificări, răspunsul clasic este tu ești expertul/ de aceea te-am
angajat pe tine. Poziția de top pe care o are în ierarhia instituțională (ușor
de obținut într-o societate care foarte rar se mai bazează pe competiția
valorilor) acționează ca un zid protector și substitut pentru o expertiză reală
în educație care ar impune respect. În loc să proiecteze și să planifice cu rigurozitate
activitatea instituției, să aloce responsabilități clare, să monitorizeze implementarea strategiilor și să își asume
împreună cu colegii și insuccesele, îi judecă pe subordonați doar după ce au
avut loc activitățile(post-hoc) și le spune ce ar fi trebuit făcut (De ce nu ai făcut așa și așa...), ca un înțelept ale cărui competențe
nu pot fi contestate .
Dacă îi pui la îndoială cunoștințele, consideră că
este un atac la persoană sau o lipsă de subordonare. Se înconjoară de persoane slab pregătite și foarte rar angajează
oameni care sunt mai bine pregătiți decât el/ea și care pleacă din organizație
imediat ce înțeleg despre ce e vorba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu