Școala din Hobița și lecțiile unui învățător de sat

Pentru că sunt tot mai puțini copii în sat, școala din Hobița lui Constantin Brâncuși a fost închisă acum doi ani. A rămas o clădire veche cu o arhitectură foarte frumoasă, o curte mare, care acum, primăvara, aproape că arată ca un parc (cu iarbă crudă, multe narcise și tufe imense de merișor cum nu am mai văzut în niciun alt loc) și, pentru cei curioși cum am fost noi, povestea spusă de vecina școlii, o femeie aprigă și energică, care, din când în când, mai smulge buruianul din curtea școlii și lustruiește bustul de bronz al celui care i-a fost învățător și despre care vorbește cu drag, „că era un om bun și corect și făcea cu ei lecții frumoase și i-a învățat și cum să facă ronduri de flori și să planteze  merișori în grădina școlii."

Îl chema Constantin Tabacu, s-a născut pe 28 noiembrie 1901 în Hobița și a construit școala cu mâinile lui și cu sprijinul oamenilor din sat. A făcut apoi gardul, a amenajat grădina școlii și, împreună cu elevii săi, a plantat tufele de merișori roșii care înconjoară și astăzi clădirea. A murit în 1976 (după cum scrie pe placa unui monument ridicat  în curtea școlii în amintirea sa de Florin Voiculescu, un fost elev din sat) din cauza muncii forțate la canalul Dunărea- Marea Neagră, condamnat fiind pentru protejarea luptătorilor anticomuniști din Munții Gorjului. 

Un om de școală adevărat, un învățător eminent, așa cum au fost mulți de-a lungul timpului. Un exemplu pentru comunitățile în care trăiau, de hărnicie, bun simț, curaj, moralitate și credință în valorile umane.Respect, peste ani, oriunde v-ați afla, domnule învățător!