Mai zic o dată și de Ziua Mondială a Teatrului

Foto din arhiva personală - după câștigarea trofeului la Festivalul de teatru ”George Constantin”, în urmă cu vreo 13 ani, cu copii din trupa de teatru

Mai zic o dată și de Ziua Mondială a Teatrului, mai ales că s-a ales praful de niște intenții ale MEN de acum doi ani. Zic să introducem ore de teatru în școli. Pentru că astfel de activități au o contribuție unică asupra dezvoltării personale a copiilor – aceștia învață să comunice, să lucreze în echipă, să-și respecte diferențele, să se ajute reciproc, să asculte activ, să-și dezvolte și să-și gestioneze emoțiile, să se exprime în fața unui public.

Dacă vom avea și un curriculum/ curriculum guidelines, acesta ar trebui să pună accentul nu pe elementul performare (alegerea unui scenariu, repetiții, costume, prezentarea în fața unui public), ci pe extraordinarul potențial pe care orele de teatru îl au ca experiențe de învățare și de explorare a multiplelor fațete ale personalității umane, a vieții însăși, care este de fapt teatrul.

În școala din orășelul în care am predat am înființat undeva în anul 1999 un club de teatru în care, pe lângă faptul că pregăteam câte o piesă pe semestru (în lb. engleză la început, apoi în română), pe care o prezentam în fața colegilor și părinților, mai târziu în concursuri județene, apoi în festivaluri naționale în care am început să fim premiați (printre altele, cu Marele Trofeu al Festivalului ”George Constantin” din București), am învățat să facem lucrurile bine, să explorăm idei și contexte noi, să ne descoperim pe noi și lumea din jur.

Toți copiii care au trecut prin clubul de teatru sunt astăzi tineri de succes în diferite domenii ( deși mulți dintre ei nu aveau rezultate academice deosebite), iar trei dintre ei, care au fost în aceeași clasă la gimnaziu, ( Alexandru Sinca, Paul Diaconescu și Silviu Mircescu) au terminat UNATC București și s-au remarcat deja în filme și spectacole.