Puterea lui ”nu încă”

Am mai scris acum vreo doi ani despre cercetările lui Carol Dweck și revin cu  discursul acesteia de pe TED și cu o idee care poate schimba fundamental modul în care concepem învățarea și evaluarea – puterea lui ”nu încă”. 

Ce faci când ai în față o problemă greu de rezolvat?  Fie gândești că nu ești destul de isteț să o rezolvi ( dacă ai o minte fixă), fie gândești că nu ai rezolvat-o încă (dacă ai o minte setată pentru creștere). 

În cercetările sale efectuate pe grupuri de copii de 10 ani, Carol Dweck a observat  că atunci când primesc sarcini de lucru care le depășesc nivelul de pregătire, unii copii reacționează pozitiv și spun, de exemplu, că le plac provocările, ei având ceea ce cercetătoarea numește minți flexibile, care înțeleg că abilitățile pot fi dezvoltate. Pentru alți copii, în schimb, această situație e o adevărată catastrofă, pentru că, din perspectiva unei minți fixe, inteligența a fost supusă evaluării și nu a trecut testul, astfel încât, în loc să se plaseze sub puterea lui ”nu încă”, acești copii rămân blocați în tirania lui ”acum”. Ei fug de greutăți,  de greșeli, iar data viitoare, puși într-o situație similară, fie vor copia, fie vor găsi satisfacție identificând în clasă pe cineva care a luat o notă mai mică decât ei. 
 
Vestea bună este că putem, ca profesori și părinți, să formăm minți flexibile, dacă, așa cum spune Carol Dweck, vom ști să apreciem procesul de învățare în care sunt implicați copiii și îi vom lăuda pe aceștia pentru progresul făcut, perseverență sau concentrare. Așa cum fac profesorii unui liceu din Chicago unde elevii care nu trec un examen  primesc nota ”nu încă”, ceea ce îi face să înțeleagă că de fapt se află  într-un proces, o curbă de învățare, care le deschide uși către viitor.