Se
apropie vacanța de primăvară și prevăd că părinții vor reclama din nou
faptul
că în această perioadă copiii, în loc să se joace și să petreacă timp cu
familia, au de făcut foarte multe teme, au de rezolvat sute de
exerciții și probleme din diverse auxiliare și de completat numeroase
fișe de lucru.
Deși în ultimii ani au existat discuții și dezbateri pe această temă, iar profesorii au beneficiat de numeroase cursuri de formare finanțate prin programe europene, se pare că nu reușim să avem în sistem o abordare corectă privind temele pentru acasă, cel puțin pentru nivelul primar și gimnazial, abordare care să aibă la bază câteva aspecte importante ce au reieșit cu claritate din cercetarea și practica pedagogică:
- temele pentru acasă nu trebuie date ca o rutină, ele fiind necesare doar în măsura în care contribuie la progresul academic și la succesul școlar al copilului;
- un volum prea mare de teme este contraproductiv și poate afecta sănătatea copiilor și funcționarea normală a unei familii;
- timpul necesar efectuării temelor la toate materiile trebuie să fie extrem de redus la clasele primare și să respecte așa numita regulă a celor 10 minute – pentru fiecare an de studiu crește durata efectuării temelor cu câte 10 minute (Harris Cooper, 2003);deci 10 minute la clasa I, 20 de minute la clasa a II-a, 30 de minute la clasa a III-a și tot așa;
- copiilor le plac acele teme care le dau ocazia să interacționeze cu părinții sau alți membri ai familiei, pentru a le afla părerea sau experiența personală în legătură cu anumite subiecte, pentru a realiza un experiment în grădină sau în casă sau a viziona și comenta o emisiune TV etc.;
- este recomandată consultarea copiilor în privința conținutului și volumului temelor.
De
remarcat că, la nivel mondial, există o tendință tot mai bine primită de către profesori
și părinți și susținută și de teoreticieni ai domeniului (de ex., profesorul
american Alfie Kohn) de a interzice total
temele la ciclul primar și a implementa politici educaționale/ școlare care nu prevăd
tema pentru acasă (no –homework policies).
Între prea mult și deloc, optez pentru o poziție echilibrată, cu teme atractive, date cu folos și cu cerințe variate, ca o prelungire acasă a învățării sub toate formele - prin citit, joacă, desen, muzică, fotografie, plimbare, film, conversație, investigare, experiment, documentare și multe altele, eventual sub formă de mici proiecte individuale sau de grup.
Pentru ca temele pentru acasă să își atingă cu adevărat scopul, așa cum am mai scris (aici), fiecare
școală ar trebui să-și elaboreze (în colaborare cu părinții și elevii) și să
pună în practică un text specific de politică școlară (= politica școlii privind tema pentru acasă), prin care să se reglementeze,
în beneficiul copiilor, toate aspectele legate de acest subiect și să se răspundă la câteva întrebări importante:
-de ce se dau teme?
-cât timp se alocă temelor?
-ce fel de teme se dau?
-cum se controlează și se evaluează temele?
-cum se corelează profesorii de diferite discipline atunci când dau teme?.
-de ce se dau teme?
-cât timp se alocă temelor?
-ce fel de teme se dau?
-cum se controlează și se evaluează temele?
-cum se corelează profesorii de diferite discipline atunci când dau teme?.
Ca o temă bine făcută despre teme.
(celor interesați, le pot pune la dispoziție un astfel de text)
Din nou elaboram teorii in timp ce învățământul românesc zace in rutina, indiferența fata de nou si neputință. Sună bine teoria dar practica e dureroasă.
RăspundețiȘtergereDraga necunoscut/ă, nu nicio teorie, dupa cum am scris si in articol, e ceea ce am aplicat concret in scoala pe vremea cand eram profesoara/ directoare. In plus, daca invatamantul este asa cum spuneti, nu e oare important sa venim cu idei de imbunatatire? Altfel, de unde ar putea colegii sa stie ce si cum sa schimbe? Va spun sigur ca multe dintre ideile de schimbare prezentate pe acest blog au fost preluate si puse in practica in scoli.
ȘtergereIdeea e buna in sine, dar si limitele semnalate sunt valide. In Anglia am vazut teme pentru acasa date ca “premiu” pe formula: “cine a raspuns excelent la scoala primeste ca rasplata posibilitatea de a mai consolida ce stie, facad x,y, z ( ca tema) in functie de disciplina. Unii pot fi rasplatiti la toate disciplinele cu teme posibile dintr-o zi, altii la nici una. Totul comunicat in fata tuturor celor din clasa. Se poate adauga, cu inspiratie din step by step, ca unul dintre cei astfel “premiati” sa aiba si dreptul de a prezenta in fata clasei a doua zi , sau conform unei programari anume, in functie de cat timp are nevoie, ceva deosebit facut acasa cu cei din familie(precizand cu ce si de catre cine a fost ajutat). Cei care nu se califica nici la RASPLATA “ prin tema de acasa” si nici la premiul ultim, cel al prezentarii a ceva deosebit ( unic intr-o zi) pentru cel mai bun, POT face temele date celor rasplatiti, nu ii opreste nimeni( ele sunt comunicate frontal) dar nu vor fi controlati si eventual laudati. Copiii sunt copii si am vazut pe viu cum se luptau sa primeasca teme si cu ce mandrie se laudau acasa ca “azi a meritat sa primeasca”. Premiul cel mare, venit din step, este vetificabil ca eficienta la noi in Romania unde exista alternativa ( cu cata bucurie se aseaza pe scaunul povestitorului pentru a prezenta ceva deosebit orice copil!) Care ar fi avantajul acestei combinatii? Tema ca RASPLATA nu ca PEDEAPSA sau CORVOADA! Suntem oameni mari si ne bucuram de o rasplata sau un premiu, deci putem intelege sufletele de copil. Ce sa mai vorbim de atitudinea fata de pedeapsa sau ceva considerat “ o corvoada”! Avem expetienta, nu gluma, in domeniu!Iar regula de a fi alesi NUMAI cei buni pentru teme, fara ca restul sa fie opriti, poate fi acel ceva ce trebuie respectat cu sfintenie, cu scopul de a educa respectul pentru regula. Eventual cei astfel premiati pot fi rasplatiti si cu “dreptul de a controla eventualele teme ale celor ce le-au facut fara sa fie nominalizati”. Asta tot pentru “a li se da, declarat, posibilitatea de a sti si mai bine”. Se va naste treptat dorinta copiilor de a fi evidentiati prin asta iar motivatia pentru efectuarea temelor, chiar si extrinseca ( nu le fac de dragul temelor ci al rasplatei) este totusi pozitiva, cu sanse de a se interioriza in timp mult mai mari decat in actualele conditii! Este o idee ce merita a fi incercata, adaptata si dezvoltata. Creativitatea profesorilor nostri , cand vor sa o puna in actiune, este nemarginita. O singura idee trebuie sa avem in atentie: nu educam doar minti ci mai ales sufletele! Si daca intelegem asta ne aducem aminte de zicala: ce tie nu iti place ( nu ti -a placut) altuia nu ii face!!!
RăspundețiȘtergereMulțumesc, dragă Rodica, pentru acest comentariu cu substanță! Gând bun!
Ștergere