Andrei Șerban, elev

foto credits: pagina de facebook a lui Andrei Șerban

Nu știu cum se face (sau poate că știu, că doar am fost și profesoară și am avut și eu astfel de copii care nu își găseau locul într-o școală cu puține ore de artă în curriculum și care a făcut și face prea puțin pentru firile de artiști și pentru educația în și prin emoții!), dar mulți dintre cei pe care îi admirăm azi, mari pictori, actori, regizori, compozitori, scriitori etc. au fost elevi cărora nu prea le-a plăcut nici să vină la școală, nici să învețe ce era de învățat la școală. ”Elevi problemă”, cum ar fi numiți azi.  Doar că ei aveau de văzut locuri, precum Ștefan Câlția sau de găsit refugiul pentru a se putea concentra, precum Andrei Șerban (marele regizor născut azi, în ziua cea mai lungă).

”Mă refugiam des în biserica din curte, pentru că acolo simţeam ceva diferit, mă puteam concentra, aveam un sentiment de respect. În acea atmosferă liniştită, deschiderea spre altceva părea posibilă.”

”Am făcut liceul la „Iulia Haşdeu“. Continuam să fiu un elev mediocru. Îmi plăcea totuşi Latina şi chiar recitam pe de rost pasaje din Ovidiu. Latina, fiind o limbă moartă, fără corespondenţe cu realitatea cenuşie, stalinistă, groaznică, a acelor ani, îmi deschidea apetitul spre lumi necunoscute. Vibraţia pură a sunetului avea un efect educativ asupra organelor şi simţurilor, forţa incantatorie a silabelor avea o putere mantrică, îmi dădea o energie specială.”

Și despre vacanțele în care uneori învățam mai multe decât la școală, că era de explorat, de umblat pe dealuri, de joacă și jocuri, de descoperit cine ești, ce îți place și la ce ești bun și despre o promisiune îndeplinită:

”Ce premiant, când abia treceam clasele, mulţumită mamei! Vacanţele? Erau splendide, atunci puneam în scenă de unul singur, avându-mă doar pe mine ca spectator, situaţii cu păpuşi, cărora le promiteam marea şi sarea, că le transform în regi şi regine, dacă acceptau să fie în serviciul meu. Mai târziu mi-a revenit obligaţia să îndeplinesc prin actori promisiunea făcută păpuşilor.”

 (sursa citatelor:Adevărul)