Nu că nu aș fi știut, am ajuns de multe ori prin școli de la sate, dar
ieri mi-a fost mai clar ca oricând, pentru că i-am văzut cu toată emoția
evenimentului pe fețe, aproape neîncrezători că întâmplarea pusă de noi la cale era chiar
pentru ei, cu aplauze și diplome și felicitări că au pictat un perete de pe hol. Avem pe la sate copii atât de frumoși, atât de sensibili și cu atât de mult bun simț, încât e o crimă că îi lăsăm, în secolul 21, să
învețe în școli cu toaletele afară și curți pline de
noroaie, în clase îmbâcsite, cu mobilier
învechit și cu câteva cărți jupuite pe post de bibliotecă. Nu ne-o fi rușine?
Așa, ca nație?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu