În prezentările pe care le fac despre cum să reformăm școala din interior mă folosesc de conturul unei amibe pentru a povesti despre cum școala e un organism viu, care își schimbă mereu forma și trece prin diferite faze ale schimbării. Dar școala ca ecosistem și comunitate de interacțiuni și interdependențe, în care fiecare aspect contează, e o idee care îmi place și mai tare, pentru că asta are legătură cu modul în care o organizăm și ne purtăm între zidurile ei.
Într-un ecosistem interdependența este o condiție de bază și e bine să înțelegem că fiecare aspect dintr-o școală are legătură cu celelalte și orice se întâmplă într-un loc, într-o parte a sistemului, va influența o altă parte din el. Din această perspectivă, orice contează într-o școală, dincolo de lecțiile predate de profesori, contează cum arată spațiul școlii, cât este el de prietenos, contează relațiile dintre copii și profesori, cât sunt ele de apropiate, contează modul în care lucrăm cu părinții, cât de mult îi implicăm în viața școlii, contează climatul din școală și cât este el de colaborativ, contează stilul de conducere al directorului, activitățile extraclasă și cât de bine răspund ele intereselor și pasiunilor elevilor, precum muzica, pictura, dansul, sportul.
Dacă considerăm tot sistemul școlar ca fiind un ecosistem, atunci ne dăm seama de impactul pe care îl au în școli deciziile guvernanților, mai ales cele nevalidate de cercetare, care pot bloca activitatea profesorilor, sau am putea pune sub lupă presiunea pusă de inspectorate, cu cerințe care aglomerează activitatea zilnică din școli. Când faci schimbări în sistemul de educație, trebuie să ai în vedere această rețea complexă de interdependențe și conexiuni care există într-o școală. Pentru că, așa cum se întâmplă în orice ecosistem, există pericolul slăbirii sau dispariției sale sau a unor elemente din el, dacă politicile umbrelă sunt contraproductive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu