Texte recuperate (3) - școala comunitară

De-a lungul anilor, am tot avut de-a face cu tema parteneriatului  dintre școală și comunitate  și, crezând sincer că fără această colaborare nu prea poți să faci mare reformă la firul ierbii,  am dezvoltat-o  în diverse proiecte, cursuri și prezentări. Deși interesul a fost întotdeauna  foarte mare, în practică nu s-a întâmplat mare lucru și sunt puține locurile în care școala și comunitatea  au reușit să depășească  interesele politice, orgoliile și invidiile locale și să aibă o colaborare consistentă și riguroasă, și nu una festivistă, de fațadă.   

Pentru că văd niște inițiative recente  de proiecte pe această temă o să încarc în curând online ghidul pentru profesori pe care l-am scris cu prietena mea Nora,  sper să fie de folos. E despre ce înseamnă comunitate și spirit comunitar, despre relația dintre școală și comunitate, despre cum îi poate școala pregăti pe tineri pentru viața în comunitate, despre ce beneficii poate școala să aducă comunității și ce înseamnă o școală comunitară.Iată un fragment:

”Ideea de a folosi școlile în beneficiul întregii comunități a apărut în Statele Unite prin anii 1935.S-a admis atunci faptul că școlile pot fi puse la dispoziția locuitorilor comunității respective în afara programului zilnic și pot furniza servicii în diferite domenii: cultural, sănătate, asistență socială, pregătirea forței de muncă, recreere etc.

De atunci, în lume au fost dezvoltate o serie de inițiative și programe care transformă școlile în locuri deschise locuitorilor de toate vârstele ai comunității pe tot parcursul anului.

Începând cu anul 1992, procesul de dezvoltare a școlilor comunitare a fost inițiat și în Europa Centrală și de Est prin programe finanțate de Fundația Soros și Mott Foundation. Aceste școli desfășoară diverse activități și programe educaționale, cum ar fi cursuri de computere, de tradiții locale, acțiuni sportive, concerte, cluburi pentru pensionari, controale medicale, conferințe, festivaluri, cursuri de croitorie etc., destinate locuitorilor din localitățile respective și nu numai.

Conform standardelor Mott Foundation, pentru a funcționa ca școală  comunitară, o unitate de învățământ trebuie să aibă următoarele caracteristici:

1. Curriculumul școlii este parcurs și prin activități care se bazează pe situații reale din comunitate – elevii folosesc resursele și facilitățile comunității și învață realizând servicii în beneficiul comunității.

2.  Membrii comunității se implică în desfășurarea activităților școlii.

3. In școli există o atmosferă încurajatoare, bazată pe colegialitate și delegarea responsabilităților.

4. Școala este o organizație în care toată lumea învață - profesorii lucrează în echipă cu elevii și membri ai comunității.

5. Fiecare individ are ceva de învățat – deși educația tinerilor este prioritară, este o realitate ca toți membrii unei comunități pot fi potențiali elevi.Este încurajată educația tuturor categoriilor de persoane, indiferent de vârstă.

6.  Există la nivelul comunității o bună colaborare între instituțiile comunitare- școala se consideră parte integrantă dintr-un sistem care promovează educația comunitații și cooperează cu diverse organizații pentru a furniza servicii educaționale, culturale sau de recreere persoanelor din zonă.

7. Facilitățile școlii sunt adaptate sau modificate cu acordul și prin implicarea cadrelor didactice pentru a servi nevoilor de educație ale comunității.

8.  Școala și facilitățile ei pot fi folosite de  membrii comunității pe tot parcursul anului și zilnic, în funcție de  programul școlar.

9.  Prin politica sa, școala încurajează analiza problemelor comunității și cooperează cu alte agenții comunitare pentru a găsi soluții viabile.

10.Scopul principal al școlii, menționat și în textul misiunii sale, este de a dezvolta spiritul comunitar și a contribui la formarea unor buni locuitori ai comunității, cărora să le pese de cei din jur și de comunitatea în care trăiesc și care să contribuie la creșterea calității vieții în comunitatea respectivă. ”

(Fragment din cartea ”Școală și comunitate”, autori Eleonora Rădulescu și Anca Tîrcă, Humanitas Educațional, 2002)