Dimineață la Pucioasa - ultima de vară

În ultima dimineață de vară, în grădină miroase a toamnă și a caprifoi. 

Vorba de educație - relax, începe școala!

Foto din arhiva personală

E un prof american care scrie foarte frumos despre cum e pentru el să predea în Finlanda, unde până și începutul de an școlar e altfel. Citind articolul lui Tim Walker, mi-am adus aminte de cineva din familie care, acum mulți ani,  în prima zi de clasă a V-a, a primit un 3 la matematică, acest lucru lăsând urme care, dacă le cauți bine, se văd și azi. Ar fi bine de tot ca primele săptămâni de școală să fie mai relaxate, fără stres, o perioadă de trecere și acomodare, un fel de team-building, cu exercitii de intercunoaștere și jocuri, mai povestim pe unde am fost și ce am făcut în vacanță, mai învățăm să ne simțim bine împreună, profesori și copii. Și apoi, încet-încet, ajungem și la chestiile grele și serioase, când s-a mai dus un pic teama.

Vorba de educație - altfel de teme

aici

sursa foto - pagina de Facebook a Samanthei Gallagheer

Mi-a plăcut nu atât ideea de ”no homework policy” (eu sunt pentru teme, dar puține, variate și date cu folos, am scris aici), ci faptul că, după ce a studiat toată vara cum e treaba cu tema pentru acasă și ce mai zic cercetătorii,  învățătoarea are curajul să încerce ceva NOU în acest an școlar. În loc să le mai dea elevilor săi de lucru pentru acasă, îi sfătuiește pe părinți să  ia cina cu toată familia, să citească ceva cu copilul, să îl trimită să se joace afară și să-l culce devreme.Succes, Brandy!

Vorba de educație - să mai ieșim din clase

foto din arhiva personală - Noria Anastasia în grădina din Pucioasa

 

Ideea e că se poate învăța și fără tablă și pupitre, pentru că școala poate fi natura însăși. „Nature-based school” este un concept tot mai răspândit într-o lume în care tehnologiile domină viața multor copii, iar aceștia ajung, de multe ori, să fie complet deconectați de natură, tocmai într-o perioadă în care schimbările climatice impun o bună cunoaștere și înțelegere a acesteia, pentru a o face bine ( a se vedea conceptul de nature deficit disorder al lui Richard Louv, din 2005).

Școala în natură e cu învățare prin joc și joacă, prin descoperire și investigație, e cu multă imaginație și explorare, căci natura are multe de oferit.În același timp, învățarea outdoor dezvoltă abilități și atitudini necesare în prezent, dar, mai ales, în viitor și vorbim aici despre generozitate, compasiune, imaginație, entuziasm, manualitate etc. 

Prin școlile în care se întâmplă să mai ajung sau pe la cursuri, le spun profesorilor să mai iasă din când în când din clase și să facă ore și afară, în pădure, în parc, pe deal, pe câmp, în grădina din spatele școlii, unde se poate. 

Cum ar fi să scrii o compunere despre toamnă într-o livadă cu meri, să înveți despre plante, gâze și flori nu din pozele din carte sau desenele de pe tablă, ci observându-le de aproape? Sau să desenezi în natură, să faci mișcare, să citești, să cânți, să vezi cum fenomene din fizică și chimie se întâmplă nu pe tablă, ci în viața reală? Cu un pic de imaginație și creativitate, până și matematică se poate face în natură, unii profi au îndrăznit. 

Și părinții pot face multe pentru a-și sprijini copiii să cunoască și să iubească natura. Nu ar trebui să rateze plăcerea de a admira împreună cu copiii un curcubeu, un apus sau un răsărit de soare sau, poate, luna plină și stelele căzătoare. Dacă aveți un petic de grădină, ieșiți zilnic cu copiii pentru a observa frunzele, forma florilor, aripile fluturilor, copacii, păsările sau plantați cu ei răsaduri sau semințe, pentru a le urmări creșterea. Vizionați cu ei filmulețe pe teme de ecologie, faceți plimbări în natură, discutați despre provocările actuale și viitoare cu care omenirea se confruntă când vine vorba de mediul înconjurător.

Succes!

Vorba de educație - o masă caldă în școli, în sfârșit!

foto din arhiva personală

Pentru că am fost prin școli din comunități sărace și am văzut cu ce greutăți se confruntă, cred că se pune de-o ordonanță de urgență foarte bună – pilotarea unui viitor program național, prin care se va da o masă caldă sau un pachet alimentar elevilor din învățământul preuniversitar. Măsura este văzută ca o intervenție necesară pentru prevenirea abandonului școlar și creșterea accesului la o educație de calitate.

În anul școlar 2016-2017 se va întâmpla într-un număr de 50 de școli, cu grade de complexitate și particularități educaționale diferite,  dispuse echilibrat la nivel national, rural și urban și selectate după criterii clare, prezentate în nota de fundamentare a ordonanței. Prima categorie din aceste 50 de școli este formată din unități de învățământ situate în medii greu accesibile și defavorizate. Cea de a doua este formată din licee/ colegii pedagogice, care, prin structură și componența grupului de elevi, sunt considerate a avea rol de motor de incluziune socială.

În sfârșit!

Textul ordonanței aflate în dezbatere publică și lista școlilor cuprinse în programul pilot - aici

Empatie în curriculum, ”a piece of cake”

Tocmai am citit că o dată pe săptămână, de la 6 până la 16 ani, copiii din Danemarca au ora de empatie, care este la fel de importantă ca cea de matematică sau de literatură. Această oră nu este opțională, ci obligatorie și a fost introdusă în toate școlile încă din anul 1993. 

În această oră, se discută diverse probleme cu care copiii se confruntă în clasă sau în școală și se găsesc soluții la ele împreună. Dacă nu există astfel de probleme, pur și simplu petrec timp de calitate împreună, au jocuri de recunoaștere și înțelegere a emoțiilor și sentimentelor și învață cum să se ajute între ei. 

Prin urmare, nu e de mirare că Danemarca are unul dintre cele mai mici procente de bullying din lume și este una dintre cele mai fericite nații de pe glob. Studiile au arătat, de fapt, că acei copii care sunt educați pentru „a se pune în papucii altora” au rezultate mai bune la examene, au joburi mai performante și relații puternice cu cei din jurul lor atunci când devin adulți. 

Iată cum, o idee mică, dar adusă în clase în mod constant, poate aduce cu sine o revoluție la nivel de educație, cu impact major asupra unei întregi societăți. Noi ne focalizăm de ani de zile pe rezultatele academice și uităm cât este de importantă inteligența emoțională pentru progresul unui copil și transformarea lui într-un bun cetățean al societății. 

Îmi place și ideea de a aduce la aceste ore câte o prăjitură, fiecare copil, pe rând și de a sta de vorbă în timp ce o savurează. Empatie în curriculum, ”a piece of cake”.

UPDATE 18.08.2025: Ca să vedeți la ce distanță mare suntem față de ce se întâmplă în lume în ceea ce privește educația! Comparați cu măsurile luate recent și cu haosul creat în școli de ultimii miniștri ai educației și nu doar de ei! Asta ar fi fost o măsură de reformă, nu mai mulți copii în clase! Dacă vreți, o puteți introduce în școli la ora de dirigenție sau de civică, o să elaborez o programă, ținem legătura!

Texte recuperate (4) - tipuri de școli, după etos

Mi se pare important ca în proiectele care vizează schimbări la nivelul școlilor să se analizeze,  în primă fază, cât de pregătită este respectiva școală să infuzeze inovația propusă. S-ar putea, astfel, pregăti mai eficient implementarea proiectului și preveni posibilele obstacole. 

În fața unor provocări care le scot din rutină și din confortul obișnuit, reacțiile școlilor sunt diferite, în funcție de cultura organizațională pe care o au. De la renumitul Dean Fink, pe care l-am cunoscut personal prin anul 2000, am învățat că, din  această perspectivă, școlile se pot clasifica în 5 categorii, pe care le-am tot prezentat de atunci în diferite cursuri de formare a profesorilor și a directorilor și pe care le readuc în discuție, pentru că mi se par utile și în prezent, când se întrevăd diverse inițiative ce vizează schimbări la nivelul școlii (proiectul ROSE etc.):

Școli în mișcare, acelea care:

• favorizează succesul elevilor;
• prin eforturi comune, se adaptează la noile condiții și continuă să se dezvolte;
• își conștientizează obiectivele;
• au și voința, dar și priceperea pentru a-și atinge scopurile.

Școli care plutesc, acelea care:

• în aparență, posedă multe dintre caracteristicile unei școli eficace;
• de obicei, au rezultate bune( academice);
• elevii învață cu succes, indiferent de calitatea predării;
• nu îi pregătesc pe copii pentru schimbările care se produc în societate.

Școli care stagnează, acelea care:

• lucrează nici bine, nici rău;
• nu au ritmul adecvat pentru a face față schimbărilor;
• scopurile ineficiente și, deseori, contradictorii blochează progresul.

Școli care luptă pentru existență, acelea care:

• sunt conștiente de ineficiența activității lor;
• depun eforturi uriașe pentru a-și îmbunătăți activitatea;
• sunt într-o permanentă agitație productivă;
• acceptă riscul aplicării oricăror metode;
• până la urmă, vor reuși să se adapteze.

Școli care se scufundă, acelea care:

• ineficiente, izolate, caută vinovați și se bazează numai pe propriile puteri;
• din cauza apatiei sau ignoranței, au profesori ce sunt incapabili să se schimbe;
• dau vina pe părinți pentru rezultatele slabe ale copiilor;
• au nevoie de acțiuni ferme și de un sprijin considerabil.