Educația în și pentru natură în acțiune!

foto Kindertrips

Pentru părinții Kindertrips călătoriile au întotdeauna și o dimensiune educațională pentru micuța lor. Din acest punct de vedere, la Șirnea spun că s-au îndeletnicit cu următoarele:
„• am cules împreună plante medicinale; i-am explicat cum arată sunătoarea și coada șoricelului.
• am observat vacile și vițeii lor; i-am explicat cum anume se hrănesc și de unde provine laptele.
• am vizitat Dino Park din Râșnov și am discutat despre dinozauri, meteoriți, vulcani, lavă. Noria a rămas fascinată de vulcanul (din plastic chinezesc, ha, ha) și câteva zile la rând ne-a spus încontinuu: ”vucanu scotea fot și fum”. I-am arătat apoi pe you tube filmări cu vulcani reali care scoteau foc și fum :)). Din cauza faptului că a văzut mai demult niște desene cu un fel de dinozauri zburători care scuipau flăcări pe nas, a făcut o confuzie între vulcani și dinozauri, iar la un moment dat era convinsă că ”vulcanii sunt un fel de animale”. I-am explicat, în măsura posibilităților, cum stă treaba.
• am discutat despre ceață, stele, ploaie de stele și Calea Lactee. I le-am și arătat! Cu Calea Lactee a fost cât de cât ușor, a făcut legătura cu o carte de povești, numită ”Arată-mi stelele, Lotte”, în care o doamnă numită Casiopeea pictează pe cer cu vopsea dintr-un ceaun ”calea laptelui”.
• am discutat despre munți și animale de munte; am văzut chiar 2 pui de vulpe și o căprioară!
• i-am arătat mușuroaie de cârtițe și mușuroaie de furnici; am povestit câte ceva despre aceste vietăți.” (întreg articolul aici)

Dimineață la Pucioasa - final de vară cu anemone japoneze

Vorba de educație - școli „nature-based”

foto din arhiva personală

Fără tablă și pupitre, pentru că școala poate fi natura însăși. „Nature-based school” este un concept tot mai răspândit într-o lume în care tehnologiile domină viața multor copii. E cu învățare prin joc și joacă, prin descoperire și investigație, e cu multă imaginație și explorare, căci natura are multe de oferit. Prin școlile în care se întâmplă să mai ajung sau pe la cursuri, le spun profesorilor să mai iasă din când în când din clase și să facă ore și afară, în pădure, în parc, pe deal, pe câmp, în grădina din spatele școlii, unde se poate. Cum ar fi să scrii o compunere despre toamnă într-o livadă cu meri, să înveți despre plante, gâze și flori nu din pozele din carte sau desenele de pe tablă, ci observându-le de aproape? Sau să desenezi în natură, să faci mișcare, să citești, să cânți, să vezi cum fenomene din fizică și chimie se întâmplă nu pe tablă, ci în viața reală?Cu un pic de imaginație și creativitate, până și matematică se poate face în natură, unii profi au îndrăznit.

foto din arhiva personală

Vorba de educație - un obiectiv mai altfel

Un obiectiv mai altfel, mai de suflet de profesor, dincolo de cele din strategiile instituționale, din planificările și din planurile de lecții pe care le elaborăm pentru anul școlar care vine. Multe s-ar schimba în bine dacă am intra la clasă cu acest gând în minte - să găsim acel „ceva bun” pe care fiecare elev îl are.

Cum fac alții - Singapore

Scriu de mult timp pe blog despre ce fac alte țări/ orașe/ școli în educație, nu neapărat pentru că susțin preluarea de modele, ci deoarece cred că bunele practici ale altora ne pot inspira și deschide orizonturi. Conform datelor OECD, Singapore stă foarte bine la educație și se află, de ceva timp, pe primele locuri în clasamentele internaționale. Un interviu cu Pak Tee Ng, autorul cărții  „Learning from Singapore: The Power of Paradoxes”, publicat ieri în „The Global Search for Education”, ne dezvăluie și cum reușesc singaporezii să aibă succes. În principal, acest lucru se întâmplă pentru că:

- pun accent pe inocularea valorilor, învățarea pe tot parcursul vieții, educația holistică și dezvoltarea competențelor pentru sec. 21;
- încurajează învățarea în/cu bucurie (joyful learning) și îi ajută pe copii să își dezvolte reziliența emoțională și spiritul antreprenorial.

Mi-au plăcut și întrebările de genul „ce-ar fi dacă” pe care autorul cărții le oferă spre reflecție altor sisteme educaționale, pe baza experienței din Singapore.

- ce-ar fi dacă o țară ar vedea educația ca o investiție și nu ca o cheltuială?
- ce-ar fi dacă profesorii ar fi considerați ca niște ziditori ai nației și dacă țara ar face tot posibilul să recruteze și să formeze profesori buni și directori de școli buni?
- ce-ar fi dacă educația ar fi într-o țară un subiect despre care să se vorbească și de bine, nu doar de rău?

Interviul cu Pak Tee Ng aici.

Vorba de educație - până reușește

Asta da schimbare de paradigmă și școală altfel! O mișcare care se pare că ia amploare, pornită la firul ierbii, dar sprijinită și încurajată de autoritățile educaționale. Un fel de Bloom „reloaded” cu ajutorul tehnologiei (învățarea deplină/mastery-based learning), combinat cu teoria despre programarea minții pentru creștere (growth mindset) a lui Dweck. Fără note, fără insucces școlar, fără grabă, fiecare elev învață în ritmul lui, până reușește.Un articol pe această temă în NYTimes-ul de ieri, aici.

Și tot așa, din veac în veac

O fotografie sugestivă, de reținut pentru cursurile de formare a profesorilor pentru că ar stârni, cu siguranță, discuții interesante.