Scriu de mult timp pe blog despre ce fac alte țări/ orașe/ școli în educație, nu neapărat pentru că susțin preluarea de modele, ci deoarece cred că bunele practici ale altora ne pot inspira și deschide orizonturi. Conform datelor OECD, Singapore stă foarte bine la educație și se află, de ceva timp, pe primele locuri în clasamentele internaționale. Un interviu cu Pak Tee Ng, autorul cărții „Learning from Singapore: The Power of Paradoxes”, publicat ieri în „The Global Search for Education”, ne dezvăluie și cum reușesc singaporezii să aibă succes. În principal, acest lucru se întâmplă pentru că:
- pun accent pe inocularea valorilor, învățarea pe tot parcursul vieții, educația holistică și dezvoltarea competențelor pentru sec. 21;
- încurajează învățarea în/cu bucurie (joyful learning) și îi ajută pe copii să își dezvolte reziliența emoțională și spiritul antreprenorial.
Mi-au plăcut și întrebările de genul „ce-ar fi dacă” pe care autorul cărții le oferă spre reflecție altor sisteme educaționale, pe baza experienței din Singapore.
- ce-ar fi dacă o țară ar vedea educația ca o investiție și nu ca o cheltuială?
- ce-ar fi dacă profesorii ar fi considerați ca niște ziditori ai nației și dacă țara ar face tot posibilul să recruteze și să formeze profesori buni și directori de școli buni?
- ce-ar fi dacă educația ar fi într-o țară un subiect despre care să se vorbească și de bine, nu doar de rău?
Interviul cu Pak Tee Ng aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu