De ce „Un oraș mic cu povești mari”?

foto credits - pagina de facebook a cărții

Am citit cele 11 povestioare scrise de Iulia Tâlvan (și am scris și o scurtă recomandare care se găsește la finalul cărții) nu doar cu  încântarea și plăcerea fostei profesoare  și directoare de școală care descoperă  meșteșugul scrisului la o fostă elevă, ci și cu mulțumirea  că, iată, „tinerii din ziua de azi” știu să se aplece cu sensibilitate și atenție și către copii și lumea lor greu de cuprins în tipare.

„Orașul mic cu povești mari” poate sta pe noptieră, în teancul  de cărți din care părinții le citesc copiilor lor, dacă vor dori „să îi culce în pace, să doarmă şi să se trezească fără frici”, cum spune autoarea. E o carte care se va citi cu drag și plăcere, pentru că poveștile sunt cu suflet și mesaje calde și pozitive,  într-o lume care e tot mai violentă  și mai rea pe zi ce trece.

„Orașul mic cu povești mari” poate fi o carte pe care copiii mai mărișori, din clasele primare, să o citească singuri, în vacanță, în weekend, în parc sau acasă, între două jocuri pe computer. Vor găsi în paginile ei întâmplări  simpatice despre școală, bunici, biciclete, doamna de la salonul de coafură, cerșetorul din colțul străzii, câinii nimănui, albine sau pădurea de la marginea orașului.

foto credits - pagina de facebook a cărții

„Orașul mic cu povești mari” poate fi folosit de învățătoare, învățători  sau alți inimoși care lucrează cu copiii ca punct de plecare pentru o varietate de activități care să le dezvolte micuților gândirea critică, inteligența emoțională, abilitățile de comunicare și argumentare, empatia, caracterul, creativitatea, imaginația și chiar spiritul civic. Datorită modului în care sunt structurate textele, prin tematicile abordate, prin registrul stilistic ales și limbajul utilizat, fiecare dintre poveștile cărții poate stârni interesul copiilor de a participa și de a se implica  activ în ateliere  de lectură, desen,  pictură, modelaj, storytelling, învățare bazată pe proiect sau filosofie pentru copii, răspunzând, astfel, minunatului îndemn al autoarei, pe care îl regăsim în prefața cărții, frumos intitulate „E vremea copiilor – scrisoare pentru cei mari”:

„Să le dăm mai multe şi mai mult! Să le punem în mână baloane cu vise şi speranțe şi să le dăm împreună drumul spre mult prea înaltul şi bunul cer. Să stăm cu ei, doar să stăm şi să uităm de noi, să îi lăsăm să îşi deschidă ferestruicile din piept, să tragem de picioare împreună monştrii răi de sub pat, să terminăm proiectele abandonate în pod, să punem un petic la mingea spartă şi la inima frântă de copil lăsat singur la joacă ”.