Foarte
provocator acest text pe care l-am găsit la prietenul Albert Meyer și care
aparține lui Matthias Horx (https://www.horx.com/), unul dintre cei mai influenți futurologi germani.
L-am tradus, merită citit.
„Sunt adesea
întrebat în aceste zile dacă, atunci când se va termina cu Corona, totul va
reveni la normalitate. Răspunsul meu este: niciodată. Există momente istorice
în care viitorul schimbă direcția. Le numim bifurcații. Sau crize profunde.
Aceste vremuri sunt acum.
Lumea, așa
cum o știm, se dizolvă. Dar în spatele ei se adună o nouă lume, a cărei formă o
putem ghici, cel puțin. În acest scop, aș dori să vă ofer un exercițiu cu care
am avut o experiență bună în procesele de clarifiare a viziunii în companii. O
numim RE-Gnose. Spre deosebire de PRO-Gnose, nu analizăm „viitorul” cu această
tehnologie. În schimb, privim ÎNAPOI de la viitor la prezent. Pare o nebunie?
Hai să încercăm:
Re-Gnose:
Lumea noastră în toamna anului 2020
Imaginează-ți
o situație în toamnă, să spunem septembrie 2020, stăm într-o cafenea stradală,
dintr-un oraș mare. Este cald, iar oamenii sunt din nou pe stradă. Se mișcă
diferit? Este totul la fel ca înainte? Vinul, cocktailul, cafeaua au gust din
nou la fel? Ca înainte de Corona? Sau chiar mai bine? Despre ce ne vom mira în
retrospectivă?
Vom fi
surprinși că sacrificiile sociale pe care a trebuit să le facem, rareori au dus
la singurătate. Dimpotrivă. După o stare inițială de șoc, mulți dintre noi
ne-am simțit chiar ușurați că toată alergătura, vorbirea, comunicarea pe mai
multe canale s-au oprit brusc. Renunțarea nu înseamnă neapărat pierdere, ea
poate chiar să deschidă noi posibilități. (...). Paradoxal, distanța fizică
impusă de virus a creat simultan o nouă apropiere. Am ajuns să cunoaștem oameni
pe care, altfel, nu i-am fi întâlnit niciodată. Am luat legătura mai des cu
prietenii vechi, iar legăturile care erau slăbite, s-au întărit. Familiile,
vecinii, prietenii s-au mutat mai aproape și uneori au rezolvat conflictele
ascunse.
Politețea
socială, pe care am ratat-o din ce în ce mai mult, a crescut.
.....
Vom fi
uimiți de rapiditatea cu care tehnicile culturale digitale au devenit, brusc,
practică curentă. Conferințele online, la care majoritatea colegilor au
rezistat întotdeauna (planul de afaceri era mai bun), s-au dovedit a fi destul
de practice și productive. Profesorii au învățat multe despre predarea cu
ajutorul internetului. Biroul de acasă a devenit o chestiune importantă pentru
mulți.
În același
timp, tehnicile culturale aparent depășite au cunoscut o renaștere. Deodată, nu
ai prins doar robotul telefonic când ai sunat, ci oameni adevărați...Chiar și
„mesajele” în sine au luat brusc un nou sens. Oameni care nu au fost niciodată
în repaus din cauza ritmului agitat al vieții, inclusiv tinerii, au mers brusc
la plimbări lungi (un cuvânt care le-a fost mai degrabă străin). Citirea cărților
a devenit, brusc, un cult.
....
Vom fi
surprinși că în vară au fost găsite medicamente care au crescut rata de
supraviețuire. Aceasta a redus rata mortalității și Corona a devenit un virus
căruia trebuie doar să-i facem față - similar cu gripa și cu multe alte boli.
Progresul medical a ajutat. Dar am aflat și noi: nu tehnologia, ci schimbarea
comportamentului social a fost cheia. Decisiv a fost faptul că oamenii au putut
să rămână solidari și constructivi, în ciuda restricțiilor radicale. Inteligența
uman-socială a ajutat. Spre deosebire, mult-stăpânita inteligență artificială,
despre care se știe că poate să rezolve totul, nu a avut decât un efect
limitat. Acest lucru a schimbat relația dintre tehnologie și cultură. Înainte
de criză, tehnologia părea a fi panacea, purtătorul tuturor utopiilor. Astăzi,
nimeni - sau doar câțiva oameni - nu mai crede în marea „mântuire digitală”.
Marele mit tehnologic s-a terminat. Ne îndreptăm din nou atenția mai mult către
întrebările umane: Ce este omul? Ce suntem noi unul pentru celălalt?
Ne minunăm,
uitându-ne înapoi, de cât de mult umorul și umanitatea s-au dezvoltat în zilele
virusului. Vom fi uimiți cât de mult s-ar putea micsora economia fără să se
întâmple ceva de genul „prăbușire”, care a fost anterior conjugată cu fiecare
creștere a impozitului, oricât de mică și cu fiecare intervenție a statului.
Deși a existat un „aprilie negru”, o încetinire economică profundă și o scădere
a pieței bursiere de 50 la sută, deși multe companii au falimentat, s-au redus sau
s-au transformat în ceva complet diferit, nu a ajuns niciodată la zero. Era ca
și cum economia ar fi o ființă care respiră și care putea, de asemenea, să
sufle sau să doarmă și chiar să viseze.
....
Vom fi
surprinși că nici pierderea de avere din cauza încetinirii pieței bursiere nu
afectează atât cât s-a simțit la început. În lumea nouă, bogăția nu mai joacă
deodată rolul decisiv. Mai importante sunt niște vecini buni și o grădină
vegetală înfloritoare.
...
Știm cu
toții sentimentul unei depășiri reușite a fricii. Când mergem la medicul
stomatolog pentru tratament, suntem îngrijorați cu mult timp înainte. Pierdem
controlul pe scaunul stomatologului și doare înainte chiar de a doare ceva. În
așteptarea acestui sentiment, ne escaladăm în temeri care ne pot copleși
complet. Cu toate acestea, odată ce am supraviețuit procedurii, avem
sentimentul acela de a face față: lumea pare din nou tânără și proaspătă și
suntem brusc plini de energie.
A face față.
Neurobiologic, frica de adrenalină este înlocuită cu dopamina, un fel de
medicament viitor endogen. În timp ce adrenalina ne conduce la scăpare sau la
luptă (ceea ce nu este cu adevărat productiv pe scaunul stomatologului, la fel
cum nu este productiv în lupta împotriva coronei), dopamina ne deschide
sinapsele creierului: suntem curioși, anticipând. Când avem un nivel sănătos de
dopamină, ne facem planuri, avem viziuni, care ne aduc în acțiuni previzibile.
....
Surprinzător,
mulți oameni aflați în criza Corona experimentează exact acest lucru. O
pierdere masivă de control se transformă brusc într-o veritabilă grabă de
pozitivitate. După o perioadă de tulburare și frică, se dezvoltă o forță
interioară. (...)
...
În criza
Corona a devenit clar că cei care doresc să opună oamenii unul împotriva
celuilalt nu au nimic care să contribuie la întrebări reale despre viitor. Când
lucrurile devin serioase, puterea distructivă care locuiește în populism devine
clară.
Politica, în
sensul său primordial, ca formare a responsabilităților sociale, a dat acestei
crize o credibilitate nouă, o nouă legitimitate. Virusologii și epidemiologii
au devenit vedete media, dar și filosofi „futuristi”, sociologi, psihologi,
antropologi, care au fost anterior pe marginea dezbaterilor polarizate, și-au
redobândit vocea și greutatea. (...) Întreruperea conectivității - prin
închideri de frontieră, separații, sigilare, carantine - nu duce la eliminarea
conexiunilor. Mai degrabă, duce la o reorganizare a conectivităților care țin
lumea noastră împreună și o duc în viitor. (...)
Lumea care
va veni va aprecia din nou distanța - și tocmai din această cauză conectarea va
fi mai calitativă. Autonomia și dependența, deschiderea și închiderea vor fi
reechilibrate. Acest lucru poate face lumea mai complexă, dar, în același timp,
mai stabilă.....
Fiecare
criză profundă lasă în urmă o poveste, o narațiune care se orientează spre
viitor. Una dintre cele mai puternice viziuni lăsate în urmă de coronavirus
sunt italienii care cântă muzică pe balcoane. A doua viziune ne este trimisă
prin imagini din satelit care arată brusc zonele industriale din China și
Italia fără smog. În 2020, emisiile de CO2 ale omenirii vor scădea pentru prima
dată. Acest fapt ne va face ceva.
Dacă virusul
poate face asta - putem noi face asta? Poate virusul a fost doar un mesager din
viitor. Mesajul său drastic este: civilizația umană a devenit prea densă, prea
rapidă, prea supraîncălzită. Se deplasează prea repede într-o direcție în care
nu există viitor.
Resetarea
sistemului.
Cool down!
Muzică pe
balcoane!
Așa
funcționează viitorul. ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu