Azi, un an - ce s-a schimbat în educație

Azi, se împlinește un an de când a fost identificat pacientul zero la noi și am vorbit la Radio România Cultural, la emisiunea GPS Cultural, despe o temă care ar trebui să fie dezvoltată și analizată în perioada următoare, pentru că nu se știe ce ne mai așteaptă în viitor – ce s-a schimbat în educație în acest an. Nu avem încă analize serioase despre cât a câștigat și cât a pierdut educația în această perioadă, dar le așteptăm cât de repede, de la sociologi și cercetători. 

Pe scurt, am spus că marele câștig se află în zona profesorilor, care au trecut neașteptat de bine în noua paradigmă, au făcut eforturi, au învățat și s-au împrietenit cu tehnologiile digitale, au progresat singuri sau ajutați de colegi. 

Pierderea cea mai mare este la elevi, acei copii care nu au avut acces la lecțiile la distanță și ei au nevoie de ajutor, oricât de târziu va veni acesta. În plus, cred că foarte mulți copii au avut probleme socio-emoționale, cauzate atât de lipsa contactului cu colegi și prieteni, cât și de presiunea școlii online.

Părinții au investit timp și și-au ajutat copiii așa cum nu au făcut-o niciodată până acum. 

Anul acesta ne-a arătat și că instituțiile sistemului nu au capacitate de a face față unei asemenea provocări, nu s-au mobilizat, au făcut greșeli, au acționat cu întârziere sau nu au făcut-o deloc. Sper ca lecțiile învățate să le ajute în viitor. 

În plus, nu cred că am fost pe fază și nu am avut puterea, capacitatea și resursele să creăm o nouă normalitate în educație, să inovăm, să ne resetăm, să schimbăm major viziuni, politici, să ne reinventăm și să ne reformăm sistemul de învățământ. Poate că a fost și o perioadă prea copleșitoare, nu știu.

O să mai revin cu această temă, gând bun!

Cum să ajungi director de școală

 

Foto din arhiva personală - anii 98, când eram directoarea celei mai inovatoare și reformiste școli din România

Au trecut 4 ani de la concursul pe care l-au dat directorii de școli, li s-a terminat mandatul în ianuarie, iar cei mai mulți au primit aprobare pentru continuitate pe post până la finalul anului școlar (au fost și excepții, care ne arată că, deși alta vorbim, nu dorim cu adevărat să depolitizăm această funcție). Problema este ce va urma după, cum vor fi ocupate aceste funcții importante în viitor.

A ajunge director de școală cred că trebuie să fie o evoluție normală în carieră a unui profesor (chestia propusă de unii, cu directori care nu au experiență de școală e foarte discutabilă!), care are ceva ani de experiență, care a avut anterior poziții de conducere și coordonare la nivelul departamentelor școlii, în proiecte de colaborare, care e apreciat de părinți, elevi și colegi, știe să se poarte, să asculte și să vorbească.

Opinia mea este că o schimbare fundamentală în ceea ce privește modul de selectare și ocupare a funcției de director de școală nu e posibilă decât la pachet cu o reformă profundă de sistem, care ar consta în creșterea capacității instituționale a școlilor de a lua decizii proprii și de a funcționa autonom, în colaborare cu comunitatea locală. Iar acest proces este unul de durată, care ar presupune acțiuni și solicitări restrânse către școli din partea inspectoratelor ( am mai spus că, deși nu sunt performante, acestea nu trebuie desființate în această perioadă, cel puțin, cum vrea un partid!), o foarte bună pregătire în domeniul managementului și leadershipului a echipelor de conducere din școli, crearea de mecanisme funcționale de feedback, monitorizare și evaluare externă. În acest caz, angajarea directorului s-ar face de către consiliul de administrație (CA) al școlii, eventual, de către o comisie extinsă la nivel de comunitate, prin anunțarea jobului și a cerințelor specifice, primirea aplicațiilor de la diverse persoane, din interior sau din exterior, analiza documentelor cerute, contactarea persoanelor care pot da referințe și interviuri care au loc cu toate grupurile interesate-conducere, profesori, părinți, elevi.

Persoana care dorește să candideze pentru această funcție ar trebui să aibă cunoștințele și abilitățile necesare de management ( e o știință, nu-i așa?), dobândite în cadrul unor cursuri acreditate de MEN, pe care le văd ca fiind de lungă durată, cu un curriculum modern, care să îmbine cunoștințe specifice cu activități practice, cu mentorat și coaching și peer learning, plus evaluare pe bază de proiect de schimbare a unei școli, care să demonstreze competențele dobândite la curs.

Dacă e să avem examen, așa cum există în destule sisteme de învățământ, cred că un candidat trebuie să participe  la unul de durată și serios, care verifică cunoștințe din domeniile specifice stabilite prin standarde sau în profilul directorului de școală. Examenul poate fi online și poate fi organizat de companii acreditate în domeniu. În plus, candidatul ar trebui să mai susțină și un test care să demonstreze capacitatea practică de a rezolva anumite probleme care apar într-o școală sau de a organiza un anumit domeniu din activitatea școlii. Examenul poate fi susținut la inspectorat, la CCD sau la sediile companiilor organizatoare, iar comisiile de evaluare a testului ar trebui formate din specialiști recunoscuți în domeniu. 

E o propunere, am văzut că e o temă de interes, care necesită acțiuni anul acesta, până la începerea noului an școlar. Avem directori foarte buni, care sunt alături de colegi și distribuie conducerea, care au creat un climat bun de lucru în școală, dar avem și directori care trebuie schimbați, avem personaje care se cred stăpâni ai școlilor, care nu știu să conducă democratic și participativ, unii fiind chiar „protejați” de câte vreun premiu obținut în competiții fără standarde și fără analize serioase, așa cum se fac în alte țări.

În sfârșit, școală după școală!

 Un lucru bun propus prin Ordinul 3300 din 19. 02.2021: un program Școala după școală finanțat de Guvern, pentru elevi aflaţi în risc de părăsire timpurie a şcolii şi/sau în risc ori în situaţie de eşec şcolar, în special elevii care nu au avut acces sau au avut acces deficitar la activităţile educaţionale desfăşurate prin intermediul tehnologiei şi al internetului, precum şi elevii aparţinând grupurilor vulnerabile, cum ar fi elevi romi, elevi din mediul rural, elevi cu dizabilităţi şi elevi din comunităţile dezavantajate economic. 

În anexa ordinulul sunt prezentate reperele metodologice de organizare a programului, prin colaborarea școlilor cu inspectoratele școlare. Programul este prevăzut să înceapă pe 8 martie, se va focaliza pe activități remediale și va fi monitorizat de experți MEN. Profesorii vor fi plătiți.

Mai multe informații aici: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/238249

Reamintesc cu această ocazie că există la minister și ”Regulatory Impact Assessment Report: Design and Implementation of a National School after School Program (The Word Bank, 2017), la elaborarea căruia am contribuit și eu. 

 Succes! 

LE - de fapt, m-am inșelat, nu este un program ȘDȘ, ci sub umbrela acestui nume, se vor desfășura orele remediale.

Să-i sprijinim pe profesori, nu să-i acuzăm

Văd, în ultimele zile, că profesorii sunt acuzați că sunt fie analfabeți funcțional, fie o frână în calea reformei din învățământ și se dă vina pe ei pentru problemele din educație.

 

Am spus și eu, întotdeauna, că profesorii sunt cheia unei schimbări în educație și tocmai de aceea trebuie să avem grijă de ei, pentru că, ne place sau nu, alții nu avem. Asta înseamnă că nu trebuie să îi lăsăm singuri, asta înseamnă că sistemul, ministerul, inspectorii și directorii trebuie să facă lucruri pentru și cu ei, să îi sprijine să se dezvolte profesional, să aibă încredere în ei, să îi ajute să performeze la capacitatea maximă.

Așa că, eu cred că vina pentru nivelul slab la care ne aflăm cu educația este în altă parte. Este lipsa unei viziuni coerente și stabile pe termen lung, sunt oamenii neperformanți puși de-a lungul timpului să decidă soarta educației la diferite niveluri, e modul haotic în care s-au făcut reformele, sunt rețelele de interese de tot felul care fac jocurile în acest sector. În aceste condiții în care este condusă educția în România, eu cred că, dimpotrivă, dacă nu ar fi fost profesorii noștri, așa cum sunt ei, cu bune și cu mai puțin bune, sistemul nostru de învățământ ar fi fost blocat de mult. 

 

Să luăm ca exemplu ultimele provocări din educație, cu învățământul online - cei mai mulți dintre profesori s-au adaptat destul de rapid și destul de bine, au făcut singuri eforturi și s-au integrat în noua paradigmă, pe când sistemul nu a reacționat în niciun fel sau a făcut-o cu întârziere sau a fost mereu în urmă și de aceea avem și astăzi, după un an de la închiderea școlilor, copii fără tablete și incertitudini majore referitoare la cum va fi recuperată materia, ca să nu mai vorbim de lipsa unui sprijin financiar și a unor programe naționale focalizate pe problemele din pandemie, așa cum s-a întâmplat în alte țări. 

 

Gând bun!

Perseverance

Dacă aș mai fi profesoară, le-aș arăta azi elevilor mei imagini de ieri cu Perseverance care a ajuns pe Marte și aș vorbi cu ei vreo 10 minute despre cum lucrurile serioase și care schimbă lumea în bine nu se fac cu bla blauri și „las că merge și așa”, nu se fac cu vorbe și acțiuni aparent meșteșugite, dar lipsite de substanță, ci se fac cu învățare multă, cu efort și cu perseverență și cu încercări și cu erori și cu luat de la capăt și cu răbdare multă. Apoi, le-aș da ca temă să se documenteze despre eveniment, le-aș cere să caute și alte imagini și informații apărute ieri despre Perseverance și i-aș lăsa să le prezinte în ora viitoare. Gând bun!

(photo credits: NASA's Perseverance Mars Rover, twitter)

Cele 7 limbaje ale respectului între profesor și elevi

 

 arisingcourage.com

 Recunoști imediat școlile în care respectul este la loc de cinste. Îl regăsești în climatul general din școală, în relațiile dintre profesori și elevi, îl găsești în modul în care lucrează și cooperează profesorii și în relația directorului cu colegii săi. Știi că e prezent pentru că oamenii sunt ascultați, participă la decizii și au o voce. Nu există cazuri de bullying sau sunt puține și monitorizate de școală. Elevii știu că profesorilor le pasă de ei și se simt în siguranță la școală. Știu că pentru foarte multe școli acesta este un vis de atins, dar știu, de asemenea, că nu este imposibil, dacă vă propuneți să o faceți, dacă vă planificați și vă organizați pentru acest demers.

Michael McQueen este un autor și speaker renumit, care a lucrat ani buni în școli din toată lumea. Am dat recent peste cele 7 limbaje ale respectului și pentru că mi-au plăcut și cred că respectul este o valoare de bază în educație, iată-le traduse pentru voi:

Cele 7 limbaje de respect pentru profesori

Profesorii tind să se simtă respectați atunci când elevii lor:

1. Utilizează titluri și nume de familie. Este adesea important pentru generațiile mai în vârstă dacă văd respectul în funcție de titlu, rol sau poziție.

2. Arată că au încredere și le cer profesorilor sfaturi sau opinii. Profesorii se simt apreciați și respectați atunci când elevii îi tratează ca pe oameni reali, cu experiență și înțelepciune.

3. Respectă regulile și au așteptări simple. Mulți profesori spun că elevii care întârzie sau care nu își fac temele demonstrează o lipsă de respect.

4. Mențin ordinea și liniștea în sala de clasă, în semn de respect pentru profesor.

5. Ascultă activ și se implică în învățare și apreciază informațiile primite, precum și pe persoana care le transmite.

6. Îi apreciază și în afara școlii. Profesorii declară că se simt respectați atunci când elevii sunt politicoși, deschiși și prietenoși în interacțiunile din afara școlii, fie la centrul comercial sau la un joc sportiv local.

7. Folosesc un ton adecvat de voce. De multe ori, tonul ofensat, neobișnuit sau chiar obraznic pe care elevii îl adoptă atunci când vorbesc cu profesorii este cel care provoacă cea mai mare ofensă.

Cele 7 limbaje de respect pentru elevi

Elevii tind să se simtă respectați atunci când profesorii lor:

1. Îi  salută cu căldură când intră în clasă. Acesta este un mod foarte simplu de a stabili o legătură și de a crea un sentiment de conexiune.

2. Le acordă elevilor diverse responsabilități, cerându-le să organizeze evenimente, să conducă discuții de grup sau chiar să utilizeze tehnologiile pentru o lecție. Stabilirea unei așteptări ridicate pentru elevi va aduce adesea tot ce este mai bun în clasă.

3. Solicită contribuții și idei de la elevi. Acest lucru indică faptul că profesorul apreciază sugestiile, ideile și creativitatea elevilor.

 4. Permit flexibilitate în funcționarea clasei. Acest lucru poate fi adesea foarte eficace, deoarece îi face pe tineri să se simtă ca și cum ar fi tratați ca adulți.

5. Sunt dispuși să fie autentici și vulnerabili. Acest lucru le place foarte tare elevilor, care îi vor respecta mult pe adulții care sunt autentici cu ei.

 6. Le permit elevilor să împărtășească poveștile și experiențele lor. Elevilor de astăzi le place să împărtășească poveștile, sentimentele și experiențele lor. Permițându-le și chiar încurajându-i să facă acest lucru, profesorii transmit faptul că le apreciază.

7. Sunt interesați activ de viața elevilor din afara clasei. Acest lucru arată că profesorii îi văd pe elevi ca oameni, și nu doar ca elevi.