Starea educației în școli - un an de pandemie

Am revenit azi la emisiunea GPS Cultural de la Radio România Cultural cu detalii privind raportul ”The State of School Education - one year into the Covid pandemic”, realizat în colaborare de OECD, UNESCO, UNICEF și Banca Mondială și publicat luna trecută.

Am spus că este un document de referință, complex și amplu, care ar trebui analizat de decidenți cu creionul în mână, pentru că, așa cum se spune și în raport, evaluarea lecțiilor învățate în timpul pandemiei va fi cheia tuturor țărilor pentru a consolida rezistența sistemelor lor de educație.

OECD a colectat statistici comparative privind educația pentru a urmări evoluțiile de-a lungul pandemiei, examinând 7 aspecte: pierderile în învățare, învățarea la distanță, sprijinul acordat elevilor când au fost redeschise școlile, examenele și evaluările, sprijinul acordat profesorilor, finanțarea și luarea deciziilor.

Iată câteva concluzii și aspecte de interes:

 

 

• în anul trecut, 1,5 miliarde de elevi din 188 de țări au fost departe de școli;
• țările cu cea mai scăzută performanță educațională la PISA 2018 au avut tendința de a-și închide complet școlile pentru perioade mai lungi în 2020;
• criza nu a amplificat doar inegalitățile educaționale dintre țări, dar este probabil ca ea să amplifice și diferența de performanță dintre țări;
• toate cele 30 de țări analizate au îmbunătățit rapid oportunitățile de învățare digitală atât pentru studenți, cât și pentru profesori și au încurajat noi forme de colaborare a profesorilor;
•  este nevoie să se continue eforturile de a stabili o infrastructură orientată spre viitor pentru învățarea online și la distanță și să se dezvolte capacitatea elevilor și a profesorilor de a învăța și de a preda în acest fel;
•  autonomie, capacitate de învățare independentă și automonitorizare sunt abilități de dezvoltat pentru elevi și școli;
•  sunt țări care au creat alte modalități de recunoaștere a învățării care să înlocuiască examenele;
•  criza i-a forțat pe mulți profesori să dobândească noi abilități și să pregătească materiale adecvate mediilor virtuale de învățare, adăugând și noi responsabilități, cum ar fi coordonarea sprijinului și resurselor pentru elevii lor, interacțiunea sporită cu părinții, organizarea de ore remediale sau implementarea de noi proceduri administrative, de sănătate și siguranță în școli;
•  se recomandă identificarea agenților cheie ai schimbării, susținerea lor și găsirea unor modalități mai eficiente de scalare și diseminare a inovațiilor, astfel încât numeroasele experiențe bune învățate în timpul pandemiei să nu se piardă atunci când lucrurile revin la „normal”, ci să ofere inspirație pentru dezvoltarea în continuare a educației; este vorba și despre găsirea unor modalități mai bune de a recunoaște, recompensa și celebra succesul, de a face tot ce este posibil pentru a facilita inovatorilor să își asume riscuri și să încurajeze apariția de idei noi;
•  majoritatea țărilor au reușit să mobilizeze resurse suplimentare în timpul pandemiei, de exemplu, Japonia a angajat 84 900 de persoane noi în școli, iar Republica Slovacia a crescut salariile profesorilor pentru a compensa utilizarea resurselor proprii în munca la domiciliu;
•  10 țări au ajustat continutul examenelor, 5 tari au schimbat modalitatea de desfășurare, 17 țări au amânat / replanificat, 9 țări au găsit alte modalități de evaluare, iar 8 țări au introdus validări alternative precum evaluarea portofoliului de învățare al elevilor; 
•  au fost folosite diferite strategii de sprijin pentru redeschiderea școlilor, precum schimbarea spatiilor, reducerea activităților extracurriculare, amenajarea de clase în aer liber, reintoarcere treptată pe grupe de vârstă, vaccinarea profesorilor (categorie prioritară în 19 țări);
•  a fost acordat profesorilor sprijin psihosocial și emoțional (de exemplu, grupuri de chat, forumuri de profesori online) și profesional (ateliere și webinarii de pedagogie digitală);
•  65% dintre țări au confirmat o creștere a bugetului pentru educație, restul țărilor având bugetul neschimbat, în timp ce nicio țară nu a raportat o scădere a bugetului în 2020.

Și, în final, cred că merită să reflectăm atent la estimările lui Eric Hanushek și Ludger Woessmann, menționate în raport și care spun că „elevii din clasele 1-12 afectați de închiderile de școli s-ar putea aștepta la venituri cu 3% mai mici pe parcursul întregii vieți pentru fiecare trei luni de timp de învățare efectiv pierdut.”

Nu știu de ce, dar România nu este printre cele 30 de țări cuprinse în analiză, deși sunt acolo și țări care nu sunt membre OECD. 

(raportul poate fi citit AICI)