Ar trebui să fiu mulțumită de 2021, mi-am lansat o carte al cărui tiraj s-a epuizat deja, am muncit mult și am lăsat ceva urme în școli, în mintea profesorilor și a directorilor, dar nu sunt mulțumită. A fost un an foarte greu pentru toată lumea, degeaba ne amăgim, ultimii 2 ani vor lăsa urme adânci, care se vor vedea în curând.
Aș fi vrut să fie claritate pentru educație, dar nu avem, nu știm cât s-a pierdut, în doi ani de pandemie nu s-a făcut mai nimic pentru sistem, nu sunt analize a ceea ce s-a întâmplat și nici planuri concrete pentru viitor. Îmi pare tare rău să constat aceste lucruri, aș fi vrut să vorbesc despre realizări, dar asta este realitatea.
Nu au fost date echipamente digitale tuturor copiilor, nu au fost formați profesorii pe teme de pedagogie digitală, candidatii la functia de director nu au fost sprijiniți în niciun fel, nu au fost inițiate programe de sprijin pentru starea de bine a elevilor și a profesorilor, nu s-au publicat ghiduri și materiale ajutătoare pentru școli pentru perioada pandemiei, nu au fost făcute studii și analize ale pierderilor în învățare, nu am avut o platformă națională și seturi de lecții virtuale, nu au fost modificate curricula disciplinelor pentru a rămâne cu esențialul necesar, nu a fost acordată autonomie școlilor pentru a decide ce este mai bine pentru fiecare, în funcție de context, bugetul alocat în loc să crească, a scăzut, nu a fost conceput un plan pentru ieșirea din pandemie și ceea ce se numește „noua normalitate” și schimbarea de paradigmă.
Au fost niște încercări de schimbare eșuate, pentru care nu știu cine răspunde – activități remediale ( 30 milioane de euro cheltuiți în câteva luni pentru ce?, cât s-a recuperat?, ce progres s-a făcut?), feedback dat de elevi ( știe cineva ce s-a ales de fișa propusă, cum a fost aplicată în școli, dacă a folosit la ceva sau nu?), pilotare ( care nu e pilotare, face fiecare școală ce vrea), concursul directorilor ( putea să fie mai modern organizat, fără test scris, cum ne-a zis OECD în 2017), testări de Covid pentru elevi organizate prost, vacanțe impuse când nu era nevoie și schimbarea componenței consiliului ARACIP pentru a putea fi controlat ( ca și cum în asta ar consta reforma acestei agenții care chiar are nevoie să fie schimbată).
Și mai nimeni ( organizații, specialiști, universități, experți) nu a reacționat sau au fost puțini aceia care au făcut-o, pentru că fie au interese personale de a promova în carieră sau interese comune, de grup, cu oameni care se susțin unii pe alții să le fie bine la toți, fie pentru că sunt sau vor fi parte din proiecte plătite ale MEN ( vin banii de la PNRR, nu-i așa??), fie pentru că nu știu ce înseamnă să fii solidar și să faci ceva așa, doar de dragul copiilor și al educației.
Cred că 2022 va fi la fel de rău, așa că faceți fiecare ce puteți mai bine, aveți grijă de voi și de copii, sunteți singuri și în acest an. Gând bun!
( sunt în grădină când scriu aceste rânduri, e o zi de primăvară și am făcut acest colaj de #retrospectivă2021 cu acest loc în care am stat cel mai mult anul trecut, oaza mea de bine, așa cum a arătat în fiecare lună din 2021, sper să vă placă!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu