Steaua lui David Popovici

De azi, David are o stea pe cer. Foarte frumos gestul și textul doamnelor directoare de la Coșbuc, asta înseamnă o comunitate educațională adevărată. Să știi totul despre FIECARE elev și să îl iubești.

„O stea pentru David Popovici, liceeanul și campionul din Coșbuc

Aseară ne întrebau reporterii care sunt calitățile cele mai importante ale lui David și ziceam ca dacă faci o lista cu oricare o sută de calități, David le bifează pe toate. Azi, răspunsul ar fi același, cu o precizare. Inima lui e pe locul 1. Inima care îl face să iubească necondiționat o țară întreagă, care îl face să iubească ce face - le dorim tuturor sa ajungă să spună "I'm loving it" - inima care îl face să își împartă succesul cu noi toți și îl face să rămână el însuși de fiecare dată.

Așa că de vineri, 24.06.2022, orele 15.14, o stea, nu la fel de mare cât inima lui, sclipește pe cer cu numele lui. Îi cerem scuze domnului președinte, dar Coșbucul a luat-o înainte. E adevărat, nu ne comparăm cu Steaua României, dar e o stea pe care i-o oferim cu endless love.

L-am iubit pe David în clasa a 5-a când la începutul orei venea să ne arate un nou truc cu cărțile de joc și voia neapărat să ne mai spună un banc.

L-am iubit în clasa a 6-a când a luat Pass with Distinction la examenul Cambridge, Preliminary for Schools cu perfect scores la reading si speaking.

L-am iubit în clasa a 7-a când deja David Kahuna făcea magie în apă.

L-am iubit în clasa a 8-a când la prezentarea pe care fiecare din clasă și-o făcea plecând de la ceva anume cu adevărat important pentru ei, a venit și cu o salbă de medalii, adevărat, de le-a purtat toată clasa, dar, dar, tot spre încântarea tuturor, a venit cu cățelușul lui, un ghemotoc pufos, creț și alb care a făcut senzație în toată școala.

L-am iubit în clasa a 9-a când a luat examenul Cambridge First for Schools cu super rezultat.

L-am iubit în clasa a 10-a când a apărut tuns scurt, scurt și mai era și cu mască și ne zicea, fără să știe ce valoare urmau să aibă vorbele lui: "tot eu sunt" și l-am iubit când a luat mențiune cu media 9,72.

L-am iubit în clasa a 11-a când ținea neapărat să ajungă la orele cu Graham Ford, când a venit la Ziua Școlii și s-a distrat la finala de fotbal, când a împărțit trofeul Piotr Nurowski cu noi, când a venit la simularea pentru Cambridge Advanced, când a luat premiul 2, când și-a dat examenul Cambridge Advanced și când Miss Petrovici zicea "când se mai agită vreun copil că vai de mine ce greu e CAE, putem să zicem aoleu, taci, David a dat CAE și a și devenit campion mondial în aceeași lună??????"

Chiar îl iubim pe David, liceeanul din Coșbuc și avem un feeling că nu va fi o stea singuratică. Constelația sună chiar bine!

Registrul stelar

Steaua dvs. a fost înregistrată cu succes în registrul stelar Starling®. Puteți vedea steaua dvs. înregistrată aici: https://www.starling.ro/starregistry/2YE-PTE-B9W-KGX

Software Stellarium

Pentru a găsi mai ușor steaua pe cer, vă recomandăm să folosiți software-ul „Stellarium”, pe care îl puteți descărca de la următorul link: https://www.starling.ro/stellarium/

From Coșbuc with infinite love, "de la pământ până la cer și înapoi"

Raluca&Florina”

(photo credits: pagina facebook a CN George Coșbuc, București)

Un rezultat catastrofal pentru copiii de la țară

Sunt în grădină și citesc raportul World Vision în care se spune că „unu din trei copii din mediul rural a luat sub 5 la examenul de EN 2022, față de unul din 10 în mediul urban”. Ce echitate, incluziune și alte vorbe frumoase pe care le auzim de la tot felul de voci (tăcute, de altfel, când e vorba să spună ce nu se face bine în educație), în tot felul de dialoguri și conferințe!

Este un rezultat catastrofal pentru toată societatea, consecință a faptului că statul nu a făcut nimic concret pentru acești copii. Nu avem o analiză a pierderilor în învățare ale acestor copii, nu știm dacă și câți au participat la activități remediale și ce efect au avut aceste ore, dacă s-a recuperat ceva și ce mai este de recuperat. Nu au fost finanțate suplimentar școlile din comunitățile rurale dezavantajate, nu au beneficiat de programe speciale și granturi din fonduri europene, nu au fost aduși profesori calificați, nu s-au creat mecanisme de sprijin, așa cum se întâmplă în alte state, deși vorbim și la noi de aceste lucruri de mulți ani și WB, OECD și UE ne-au făcut destule recomandări în acest sens. 

 

Nu ne-am focalizat deloc asupra acestor copii, asupra familiilor lor și asupra școlilor în care învață. Noroc cu niște profesori devotați care i-au sprijint cât au putut. Nu am creat un model de intervenție bine structurat și eficace, care să fie replicat în mediul rural, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în Columbia, care este, din câte știu, singura țară în care performanța elevilor de la sate este mai bună ca cea a elevilor din orașe. Acest lucru a fost posibil acolo datorită unui concept educațional creat de o femeie, Vicky Colbert, pentru a îmbunătăți calitatea educației în școlile din mediul rural. Escuela Nueva este recunoscut de instituții prestigioase ca fiind unul dintre modelele educaționale cele mai de succes din lume, preluat de16 țări din America Latină și derulat în prezent pentru peste 5 milioane de copii. Modelul pare unul destul de simplu și are la bază crearea în școli a unui mediu educațional în care copilul participă activ, colaborează și învață într-un ritm propriu. Adică școală în școală, nu după. Am scris despre asta

aici: https://ancatirca.blogspot.com/.../poveste-de-succes-din....

 

Noi batem pasul pe loc de 30 de ani, nouă ne place să ne fotografiem la evenimente, să ne promovăm cât se poate și să vorbim mult despre nimic. Nici măcar de toaletele din curtea școlii nu am scăpat.

15 idei pentru starea de bine a elevilor

Photo credits: Școala Gimnazială “Adrian Păunescu” Pitești,

De câțiva ani, promovez starea de bine în școală, ca o prioritate a sistemului de învățământ aflat în plin proces de recuperare a pierderilor de învățare și de sănătate mintală cauzate de pandemie. 

În ghidul despre acest subiect („Hai cu starea de bine în școală!”, Corint, 2021), pe care l-am elaborat pentru profesori, directori și părinți și în cursurile mele prezint detaliat și ideile de mai jos prin care profesorii pot crea o stare de bine în rândul elevilor cu care lucrează, pot îmbunătăți relațiile cu aceștia și, în final, rezultatele școlare și sănătatea emoțională a copiilor, astfel încât școala să fie una cu bucurie:

1. În fiecare zi sau la fiecare oră alocați 5 minute unei conversații nonacademice, în care copiii să vorbească despre întâmplări recente, noutăți din viața lor sau a familiilor.
2. Copiii să vă simtă că sunteți acolo pentru ei – fiți atenți la tonul vocii, la modul de adresare, zâmbiți, aveți umor, relatați povești și întâmplări personale din viața de familie sau legate de hobbiuri, comunicați prietenos, cu mesaje personalizate pentru fiecare copil.
3. Practicați regulat un salut specific la intrarea în clasă, în fața ușii.
4. Introduceți momente de pauză în lecție („brain breaks”), care pot consta în exerciții de  mișcare a corpului, jocuri, cântece, câteva minute de meditație.
5. Oferiți sprijin și feedback în mod constant, întrebați-i pe copii ce activitate le-a plăcut, creați momente de reflecție asupra a ceea ce au învățat, focalizați-vă nu atât pe conținut, cât pe proces și vorbiți cu elevii despre cum și de ce au învățat.
6. Introduceți un moment de mindfulness pe parcursul programului de școală, câteva minute de meditație sau de accent pus pe respirație.
7. Creați un mediu fizic școlar prietenos, vesel și colorat, o clasă, o școală și o curte în care copiii vin cu drag și se simt bine.
8. Concepeți și realizați activități prin care să copiii să își exprime zilnic emoțiile.
9. Amenajați clase în aer liber și petreceți cât mai mult timp acolo. Învățarea în natură este una plăcută și benefică.
10. Implicați-i pe copii în luarea deciziilor privind activitatea clasei, puneți preț pe ideile lor, întrebați-i ce cred despre ceea ce se face în școală și ce ar schimba.
11. Evaluați ce știu elevii, nu ce nu știu și nu transformați testele și probele de evaluare în momente care aduc anxietate și panică. Folosiți metode de evaluare prietenoasă, scrieți scurte mesaje de încurajare elevilor înainte de testări și examene.
12. Petreceți toate pauzele cu elevii dumnevoastră în curtea școlii, faceți mișcare cu ei, puneți muzică și dansați.
13. Dezvoltați creativitatea elevilor, lăsați-i să-și exprime liber ideile, să pună întrebări și nu le îngrădiți imaginația. Nu folosiți prea multe fișe care îi învață să gândească în șabloane.
14. Nu le dați copiilor teme multe, ci puține, relevante și creative, de exemplu, să își intervieveze părinții pe o temă legată de curriculum, să privească un documentar și să scrie o cronică, să facă o mică cercetare în comunitate etc.
15. Și nu uitați ceea ce spun de ceva timp, fiecare copil este bun la ceva, iar rostul școlii este să descopere la ce este bun fiecare și să îl ajute să se dezvolte în această direcție.

Succes!

1.    

David în școli

(photo credits: deepbluemedia)

  

Dacă aș mai fi profesoară, mi-aș nota în agendă să vorbesc cu elevii mei, chiar la începutul anului școlar, despre acest băiat și munca lui de 5 ore pe zi de antrenament și despre cum a devenit astăzi primul campion mondial la natație din istoria României. L-aș invita și la clasă, poate că ar veni. 

Într-o societate ca a noastră, atât de lipsită de etică și de valori, povestea acestui tânăr de 17 ani, elev la Colegiul George Coșbuc din capitală (unde am văzut că se simte bine și este încurajat și apreciat și unde cred că a învățat și engleza impecabilă pe care o vorbește), e o gură de aer proaspăt, inclusiv pentru educație. Ne demonstrează că succesul vine din muncă tenace și efort constant, pe care le pui în ceva care îți place să faci. Ceea ce, pe la noi, se întâmplă tot mai rar.

Echilibru în educație

Mă îngrozește, pur și simplu, ceea ce citesc în ultimele zile. Dragii mei, niciun copil nu este „loază”. FIECARE copil este bun la ceva, iar rostul școlii și al părinților este ca, lucrând împreună, să descopere la ce este bun, să îl dezvolte în această direcție și să îl aprecieze pentru asta. E mica perlă din scoica ființei fiecăruia, care așteaptă să fie descoperită și șlefuită. Copiii nu sunt împărțiți în deștepți și proști, pentru că, v-am mai spus, există mai multe feluri de a fi deștept, pentru că de la Howard Gardner încoace știm că există mai multe tipuri de inteligență, nu doar cea bazată pe IQ. Într-o clasă avem copii foarte diferiți ca persoane, ca abilități, ca background socio-economic și cultural, dar fiecare este unic și, cum le spuneam învățătoarelor cu care lucram odată la școală, este soarele unor părinți. Rostul clasei și al școlii este să îl vadă pe copil și să îl valorizeze pe fiecare cu și prin unicitatea sa, să asigure și să măsoare progresul fiecărui copil în raport cu el însuși și să îi dea feedback regulat, să îi spună unde se află, ce e bine și ce nu e, să îl sprijine să își dezvolte competențele din curricula și să urce treaptă cu treaptă, pe îndelete, pe scara învățării. Cu atenție și grijă pentru fiecare, nu cu teste standardizate croite la fel pentru copii atât de diferiți, ci cu metode de evaluare prietenoasă, care să măsoare nu ce nu știe elevul, ci ce știe acesta și cât a progresat față de unde era într-un moment anterior. Rostul școlii este să descopere talentul din fiecare, să îl dezvolte și să îl evidențieze și să îl arate și să îl premieze. 

Ca și mulți alți profesori, am făcut și eu asta când eram profesoară și directoare, am văzut strălucire acolo unde alții vedeau doar gunoi și am astăzi foști elevi care au terminat școala într-o stare de bine și sunt adulți fericiți și împliniți, actori pe scene mari care, în școală, erau corijenți la matematică. Am fost acolo pentru ei și a contat. Așa după cum am spus de mai multe ori, eu cred că în educație avem nevoie de ECHILIBRU, între metode de lucru tradiționale și moderne, între competiție și colaborare, între rigoare și creativitate, între reguli și libertate asumate. Din păcate, noi avem un sistem educațional centrat excesiv pe competiție, din care se pare că nu mai vrem să ieșim sau nu avem capacitatea să o facem, deși avem recomandări multe în acest sens, de la alții mai buni decât noi, vezi, de exemplu, OECD. Noi nu avem politici educaționale care să promoveze schimbarea de paradigmă de la școala ca o fabrică, despre care am mai scris, vezi aici - https://ancatirca.blogspot.com/.../schimbarea-de... (cu produse uniforme, cu rebuturile eliminate, cu muncitorii - elevii care au control redus), la școala ca o familie (cu așteptări pentru fiecare, căldură, grijă, sprijin, încredere pentru copii). Noi nu avem politici educaționale care să promoveze starea de bine în școli, atât de necesară, arată studiile, dacă dorim o schimbare majoră și pe termen lung a educației. Pentru că, dacă un copil termină școala într-o stare de bine, s-a constatat, în urma unor analize serioase ( OECD, 2013), că acest lucru va avea un impact mai mare asupra vieții lui de adult decât îl au notele și examenele. Nu am văzut încă în România clasamente de școli bune, în care să intre și acele școli în care fiecare copil a făcut progres de la 4 la 5 sau de la 5 la 6 sau de la a nu ști să comunice, la a vorbi în fața clasei și a pune întrebări. Nu am văzut în România niciun inspectorat sau oficial ministerial care să premieze profesorii și copiii care au făcut marele salt și progresul pe care le-am menționat mai sus. 

Exact aici văd importanța care s-a dat acestui subiect în ultimele zile, poate ne împinge un pic să ieșim din încremenirea în competiție, aș fi prima care m-aș bucura. Altfel, cred că am avea nevoie de reacții și de vehemența și energia pe care le-am văzut în legătură cu acest subiect pentru probleme mult mai grave care ni se întâmplă în educație, ale căror urmări chiar vor avea efecte negative și pe termen lung asupra copiilor noștri –introducerea testelor standardizate, lipsa unei analize privind pierderile de învățare din ultimii 2 ani și a unor măsuri de recuperare a acestora, necuplarea programelor de formare a profesorilor cu tendințele moderne și inovatoare din educație, impunerea unor schimbări care nu au în spate studii și analize care să le susțină, scrierea unei noi legi a educației sub influența unui grup de interese, direcționarea hei-rupistă a întregului sistem pentru a implementa un document, „România educată”, în legătură cu care specialiștii adevărați au mari rezerve. Ținem aproape.

Se termină (încă) un an școlar

 

Se termină azi un an școlar, încă unul fără soluții concrete, intervenții punctuale, programe și proiecte în derulare care, pe de o parte să rezolve problemele din sistem ( abandon școlar, pierderi în învățare majore, analfabetism funcțional), iar, pe de altă parte, să modernizeze educația din România, în direcția cerută de piața muncii și noile generații de copii. 

 

Deși știți că îmi place să văd lucrurile bune care se întâmplă în sistem, să laud atunci când este cazul și să mă bucur de progresul din educație, constat că nu am făcut nimic să-i sprijinim pe profesori și pe elevi în și după pandemie, în schimb ne place să tot vorbim, să facem comitete și comisii, să ne credem experți ( e foarte greu să ajungi în această poziție, nu sunt de ajuns 2-3 proiecte pe care le-ai derulat) și să avem o voce supremă, să rulăm aceleași teme de 30 de ani, fără a veni cu planuri de acțiune concrete, cu termene și responsabilități, că resurse avem acum, PNRR-ul. An după an fără nimic. Uite, doar un exemplu - pe 14 iulie 2021 se aproba de către guvern memorandumul pentru proiectul „România Educată”, cu un calendar care prevedea că, până la data de 1 octombrie 2021, urma să fie elaborat pachetul legislativ care să asigure implementarea proiectului. Memorandumul prevedea aceleași 10 direcții de acțiune prezente într-un document produs ieri de o alianță pentru educație. Nimic după. În august 2021 se înființa Comitetul Interministerial pentru monitorizarea implementării Proiectului „România Educată”, cu responsabilitatea de „a stabili setul de acțiuni, indicatorii de rezultat, termenele de realizare și responsabilitățile pentru obiectivele specifice pe niveluri/zone de intervenție, precum și pentru obiectivele strategice transversale corespondente domeniilor de intervenție identificate în Raportul Proiectului „România Educată.” Din comitet fac parte ministerele Educației, Investițiilor și Proiectelor Europene, Cercetării, Finanțelor, Justiției, Sănătății, Apărării, Afacerilor Interne, Muncii, Dezvoltării, Culturii și Sportului. În plus, participă în calitate de membri și vicepremierii Guvernului. Conducerea este asigurată de prim-ministru, în calitate președinte al comitetului, și de ministrul Educației, în calitate de vicepreședinte. Administrația Prezidențială are statut de invitat permanent. Ați auzit sau văzut ceva produs de acest Comitet? Nimic.

Mi-e tot mai clar că nu vom avea susținere de sus în jos pentru a schimba educația în România, pur și simplu nu avem capacitate instituțională și competența necesară pentru a reforma sistemul. În plus, nu există destulă presiune în societate, profesorii și directorii nu au o voce puternică, ONG-uri importante susțin sistemul și schimbările ineficace făcute de acesta, iar presa cât de cât specializată ori nu are un punct de vedere pe această temă, ori susține ministerul din nu știu ce interese.

Așa că, dragii mei profesori și directori, speranța e la voi, e în modul în care vă organizați la nivel de școală, e în ce faceți voi acolo jos, la firul ierbii, e în entuziasmul, creativitatea și dăruirea voastră și în dragul de copii care vă însoțește la clasă. După o vacanță binemeritată, vă așteptăm plini de energie la toamnă, pentru că doar voi puteți schimba sistemul. Vacanță plăcută, să vă odihniți, gând bun!

(fotografia este de azi, din #grădinaeducatiei, și nu am pus-o întâmplător - trandafirul acesta splendid se numește „New Dawn”, zori de zi, adică speranță pentru educație, una de la și cu profesori, pentru copii și părinți)

O idee pentru ultima săptămână de școală (și nu numai)

Iată o idée bună pentru ultima săptămână de școală (și nu numai), pentru cei care au timp și vor să aducă starea de bine în rândul copiilor.Vă invit să petreceți cel puțin o oră pe zi cu elevii dumneavoastră în curtea sau în grădina școlii sau în parcul din apropiere sau în grădina botanică din localitate sau pe deal pentru a observa natura – florile, copacii, păsările, iarba, cerul... Le puteți cere copiilor să deseneze ceea ce văd și ceea ce observă sau îi puteți îndemna să completeze o pagină de jurnal, în liniște, fiecare, individual. Apoi, îi puteți ruga să împărtășească colegilor observațiile lor, ce au văzut, ce au simțit, ce i-a impresionat. Și da, puteți face asta la o ceașcă de ceai de plante sau fructe, așezați pe iarbă. 

(După cum se vede în fotografie, am încercat ideea cu Noria Anastasia în #grădinaeducației, la noi, în weekendul care tocmai  trecut).

(adaptare după Edutopia)

De Ziua Învățătorului

 

Am foarte mulți învățători în lista mea de prieteni care (zic ei) sunt inspirați de ceea ce scriu și vorbesc, cunosc o mulțime cu care am colaborat de-a lungul carierei mele în diverse proiecte, am format poate mii de învățători și învățătoare în atâția ani de activitate în educație și pot să vă spun că îi respect foarte mult și cred că sunt cea mai inovatoare, responsabilă, conștiincioasă și entuziastă categorie de profesori. 

 

O învățătoare bună contează enorm pentru adultul care va fi la un moment dat un copil și, de aceea, când sunt întrebată de către părinți unde să își înscrie copiii, le spun să se orienteze după învățătoare, nu după școală. O învățătoare bună are valori și principii după care trăiește și lucrează, nu țipă la copii (poate vi se pare banal, dar este un element esențial!), îi ocrotește în orice situație, este organizată, modernă și creativă, citește și se documentează pentru a aduce mereu idei noi la clasă și are o voce auzită și fermă în comunitatea profesională din școală și din țară. 

 

De ziua dumneavoastră, #ziuaînvățătorului, vă doresc să nu vă mai lăsați amăgiți ( amăgite) de tot felul de organizații și oameni care nu transmit mai nimic de substanță și nu sunt acolo pentru voi, ci pentru interesele lor personale. Vă urez să vorbiți tare și răspicat când nu sunteți de acord cu măsurile luate la nivelul școlii sau cu cele luate de decidenți, pentru că părinții, copiii și noi toți avem nevoie de vocea dumneavoastră. 

 

Din #grădinaeducației transmit un gând bun, cu drag, respect și apreciere, învățătorilor și învățătoarelor cu har și caracter, celor de ieri și de azi!