Se termină azi un an școlar, încă unul fără soluții concrete, intervenții punctuale, programe și proiecte în derulare care, pe de o parte să rezolve problemele din sistem ( abandon școlar, pierderi în învățare majore, analfabetism funcțional), iar, pe de altă parte, să modernizeze educația din România, în direcția cerută de piața muncii și noile generații de copii.
Deși știți că îmi place să văd lucrurile bune care se întâmplă în sistem, să laud atunci când este cazul și să mă bucur de progresul din educație, constat că nu am făcut nimic să-i sprijinim pe profesori și pe elevi în și după pandemie, în schimb ne place să tot vorbim, să facem comitete și comisii, să ne credem experți ( e foarte greu să ajungi în această poziție, nu sunt de ajuns 2-3 proiecte pe care le-ai derulat) și să avem o voce supremă, să rulăm aceleași teme de 30 de ani, fără a veni cu planuri de acțiune concrete, cu termene și responsabilități, că resurse avem acum, PNRR-ul. An după an fără nimic. Uite, doar un exemplu - pe 14 iulie 2021 se aproba de către guvern memorandumul pentru proiectul „România Educată”, cu un calendar care prevedea că, până la data de 1 octombrie 2021, urma să fie elaborat pachetul legislativ care să asigure implementarea proiectului. Memorandumul prevedea aceleași 10 direcții de acțiune prezente într-un document produs ieri de o alianță pentru educație. Nimic după. În august 2021 se înființa Comitetul Interministerial pentru monitorizarea implementării Proiectului „România Educată”, cu responsabilitatea de „a stabili setul de acțiuni, indicatorii de rezultat, termenele de realizare și responsabilitățile pentru obiectivele specifice pe niveluri/zone de intervenție, precum și pentru obiectivele strategice transversale corespondente domeniilor de intervenție identificate în Raportul Proiectului „România Educată.” Din comitet fac parte ministerele Educației, Investițiilor și Proiectelor Europene, Cercetării, Finanțelor, Justiției, Sănătății, Apărării, Afacerilor Interne, Muncii, Dezvoltării, Culturii și Sportului. În plus, participă în calitate de membri și vicepremierii Guvernului. Conducerea este asigurată de prim-ministru, în calitate președinte al comitetului, și de ministrul Educației, în calitate de vicepreședinte. Administrația Prezidențială are statut de invitat permanent. Ați auzit sau văzut ceva produs de acest Comitet? Nimic.
Mi-e tot mai clar că nu vom avea susținere de sus în jos pentru a schimba educația în România, pur și simplu nu avem capacitate instituțională și competența necesară pentru a reforma sistemul. În plus, nu există destulă presiune în societate, profesorii și directorii nu au o voce puternică, ONG-uri importante susțin sistemul și schimbările ineficace făcute de acesta, iar presa cât de cât specializată ori nu are un punct de vedere pe această temă, ori susține ministerul din nu știu ce interese.
Așa că, dragii mei profesori și directori, speranța e la voi, e în modul în care vă organizați la nivel de școală, e în ce faceți voi acolo jos, la firul ierbii, e în entuziasmul, creativitatea și dăruirea voastră și în dragul de copii care vă însoțește la clasă. După o vacanță binemeritată, vă așteptăm plini de energie la toamnă, pentru că doar voi puteți schimba sistemul. Vacanță plăcută, să vă odihniți, gând bun! 
(fotografia este de azi, din #grădinaeducatiei, și nu am pus-o întâmplător - trandafirul acesta splendid se numește „New Dawn”, zori de zi, adică speranță pentru educație, una de la și cu profesori, pentru copii și părinți)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu