Tocmai am depășit azi 1 000 000 de accesări de pagină pe blogul despre educație și vreau să mă bucur alături de voi, cei care îl citiți și vă inspirați, cei care v-ați colorat pereții și curtea școlii, ați realizat clase în aer liber, ați adus starea de bine la voi și la clasă, ați amenajat grădini, ați citit cu toată școala, v-ați transformat cancelariile și ați învățat cum să fiți directori și profesori mai buni.
Nu câștig niciun ban din acest blog, l-am creat, în primul rând, pentru mine, din bucuria de a reflecta asupra educației și de a avea mereu idei la îndemână pentru activitatea mea profesională, dar sunt fericită pentru că vă este de folos și vouă, celor peste 60 000 de vizitatori constanți, din vreo 90 de țări.
Din 2020, acest blog este, așa cum spunea un cititor, și un „far călăuzitor pe vreme rea”. Acest blog a fost singurul de la noi în care s-a scris constant despre educația pe vremea pandemiei, s-au deschis drumuri în situații complicate și au fost propuse diverse căi de acțiune, au fost prezentate idei de la alții și materiale resursă create de alte țări, care să sprijine procesul de educație de la noi - blended-learning, outdoor classrooms, reziliență, noi forme de management și leadership de școală. În fiecare lună, am urmărit cu atenție evoluția lucrurilor la noi și în alte țări, am prezentat bune practici de la alții, studii și analize făcute de organizații de prestigiu, am comentat măsurile (sau lipsa lor) luate de autorități, m-am pus în pielea directorilor și a inspectorilor și am conceput acțiuni concrete de intervenție și liste cu ce este de făcut în școli.
Poate că am zis prea multe și poate că seamănă a laudă, dar mă deranjează enorm chestia asta pe care o tot aud în ultima perioadă, o placă pusă de susținătorii-autorii noilor legi ale educației, că doar ei au muncit și s-au sacrificat, că ei sunt în arenă, în timp ce alții au stat doar pe margine. Gând bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu