Pierderile în învățare - who cares?

E incredibil că decidenții nu au făcut nimic în ultimii doi ani și nu fac nici acum pentru recuperarea pierderilor în învățare, prioritatea oricărui sistem de învățământ, a se vedea și discursul dnei Maia Sandu de la recentul Summit ONU. Mergem înainte ca și cum educația nu a avut de suferit. Cred că suntem singura țară din UE care nu a luat nicio măsură. 

Așa cum spuneam, pierderile în învățare ar fi trebuit să fie prioritatea numărul 1 a guvernului, așa cum se recomandă în documente recente ale UNESCO, OECD sau UNICEF. Ele au apărut nu doar pentru că școlile au fost închise, ci și din cauza modului deficitar, în multe cazuri, în care a avut loc învățarea online.

Recuperarea acestor pierderi ar fi trebuit să fie obiectiv principal pentru minister, inspectorate, școli și profesori. În primul rând, era nevoie de o evaluare inițială a elevilor, pentru a fi identificate pierderile în învățare, apoi erau necesare măsuri și intervenții la fiecare nivel al sistemului, cum s-a întâmplat în foarte multe țări. De exemplu, în Marea Britanie, guvernul a conceput și a implementat o campanie care se numește Education Catch –Up Reforms.

Sunt țări în care au avut loc schimbări la nivelul curriculumului, care a fost condenasat, astfel încât să se focalizeze pe cele mai importante competențe/ deprinderi/ conținuturi, care să permită accesul în nivelul următor.

Toate studiile publicate în ultimii 3 ani recomandă ministerelor să se consulte cu toți factorii implicați, să elaboreze planuri naționale de recuperare, să publice materiale resursă și ghiduri pentru școli, să organizeze programe naționale remediale, să acționeze pentru starea e bine a profesorilor și elevilor, să aibă în vedere comunitățile dezavantajate și copiii în situații de risc.

Noi nu am făcut nimic, în schimb avem multe schimbări de structură, de evaluare etc., care nu ar fi trebuit făcute în această perioadă dificilă, și nu spun eu asta, ci tot studiile. 

 

Un articol în care am comentat pe această temă, AICI.