Moș Crăciunul profesorului

M-a rugat o doamnă directoare din Ploiești să scriu această poveste de Crăciun pentru profesorii școlii, dar, mărturisesc că am scris-o cu gândul la voi toți, profesorii din această țară. Gând bun!

 

Moș Crăciunul profesorilor

Ajunsă acasă, își scoase ghetele pline de zăpadă, se îmbrăcă în haine  de casă, își făcu un ceai și aprinse veioza de la masa de lucru. Deși ținea minte ce a spus doamna AT la cursul despre starea de bine, că le recomandă să nu mai facă nimic legat de școală odată ajunși acasă, aceasta fiind principala cauză de stres a profesorilor,  nu avea de ales de această dată. Sunt ultimele zile de școală până la vacanța de Crăciun și mai are de corectat lucrări ale elevilor, de făcut felicitările pentru colegi, de scris prezentarea serbării și de pregătit ultima ședință cu părinții din an.

Nici măcar nu a apucat să se gândească la ce și-ar dori în dar de Crăciun, deși Ileana Zaharia din a VII-B a provocat-o cu această întrebare zilele trecute. Ia să vedem...desigur că și-ar dori niște cercei și o geantă nouă sau poate o călătorie în niște insule exotice sau ultimul roman al lui Mircea Cărtărescu. Dar cel mai mult și-ar dori să fie sănătoasă, să își recapete toată energia și entuziasmul  pierdute în ultimii  doi ani grei de pandemie, să fie mereu cu voie bună și zâmbete în fața copiilor de la școală.

Dacă ar fi să o ia de la capăt, s-ar face tot profesoară. Nu e ușor deloc în zilele noastre. I-ar prinde bine un director cu care să poată vorbi când are nevoie de un sfat, o cancelarie cu colegi adevărați, cu care să se simtă bine și să lucreze împreună și, cu siguranță, nu ar strica bani mai mulți la salariu. Ar ajuta-o mult la clasă, dacă ar primi resursele necesare pentru ore și activități, hârtie și lipici și toate cele, să nu le mai cumpere din banii ei. Ar vrea să aibă o sală de clasă prietenoasă și colorată, cu un colț de lectură și unul  al stării de bine și un club de teatru sau de muzică sau de dans pentru copiii școlii. Clasa în aer liber pe care și-o dorește de doi ani e și ea pe lista de Crăciun. Ar mai adăuga acolo un ministru care să țină la profesori, să dea o direcție bună sistemului și să muncească pentru o educație de calitate în toate școlile din țară, apoi ar mai vrea inspectori bine pregătiți, care știu nu doar să controleze, ci să și sfătuiască și să arate calea de urmat în învățare. Așteaptă și programe școlare moderne, axate pe interesele copiilor de azi și o masă caldă pentru copii.  Și-ar dori să participe la cursuri de perfecționare cu teme moderne și inovatoare, plătite de minister, și la programe ale unor ONG-uri care vin cu intervenții concrete și de impact.

E de ajuns pentru lista de dorințe din acest an și, oricum, s-a făcut târziu. Profesoara  stinse lumina și se duse la culcare. Lista rămase pe birou, așa cum se întâmplă în fiecare an. Aceleași dorințe, de ani buni, de fiecare dată neîndeplinite, de parcă moșul nu le vede niciodată. Dar speranța rămâne, poate, cine știe, le va vedea Moșul într-o zi și se vor îndeplini în viitor.

Cum, nu știați că există și un Moș Crăciun al profesorilor?  Scrieți-i și voi!