În cursurile mele, pun accent pe aducerea în școli a
ceea ce se numește starea de bine eudemonistă, care înseamnă orientare către
creștere, motivație, împlinire, încredere în sine și asumarea unor scopuri pe
termen lung atât de către elevi, cât și de către profesori. Este ceea ce
menționez în definiția pe care o dau stării de bine și anume, „a funcționa bine,
pe mai multe planuri – cognitiv, social, spriritual, emoțional și fizic” (vezi
A.Tîrcă, „Hai cu starea de bine în școală!”, 2021, 2022). Este un proces
dificil și de durată, care necesită o abordare la nivelul întregii școli, o
bună planificare și organizare, formarea profesorilor și a directorului, astfel
încât școala să crească, în timp ca o casă a stării de bine. Această abordare
aduce transformări majore, care vor avea impact supra vieții de adult a
copiilor.
În același timp, amintesc că nu este de neglijat
nici luarea în considerare a stării de bine de tip hedonist, care înseamnă organizarea
unor momente sau activități care să aducă plăcere imediată, emoții pozitive, fericire,
care să alunge gândurile negative și să dea satisfacții pe termen scurt. Această
abordare este una care nu produce schimbări mari și sustenabile, dar este mai
ușor de adus în școli, activitățile le plac copiilor și mulți profesori sunt
dornici să le organizeze.
Personal, cred că ambele abordări pot fi utilizate
în școli, în procent de 80-20, cum sugera o cercetare pe acest subiect (Schotanus-Dijkstra)
et al., 2016), care concluzionează că, „dacă ambele se vor regăsi
în viața personală sau instituțională, atunci starea de bine este la un nivel
mai înalt decât dacă s-ar urma doar o cale.”
„Un
grup al cercetării a urmărit doar calea hedonistă, unul pe cea eudemonistă, încă
unul pe ambele și unul niciuna. Constatarea principală a fost că indivizii cu
motive atât hedoniste, cât și eudemoniste – în comparație cu indivizii din
celelalte trei grupuri – au avut cele mai favorabile rezultate în ceea ce
privește vitalitatea, admirația, inspirația, transcendența, afectul pozitiv și
sensul în viață.” Adică, au „înflorit” cel mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu