Planurile cadru pentru liceu

 

Am zis că nu mai scriu nimic despre „schimbări” apărute pe surse, mi se pare jenant să nu discutăm pe propuneri fundamentate, asumate și explicate de autori, așa că nu voi comenta conținutul propriu-zis al planurilor-cadru pentru licee, ci doar câteva aspecte de principiu.

Când umbli la planurile-cadru, te atingi de curriculum și decizi ce discipline trebuie să învețe copiii și în câte ore pe săptămână. Ori, acesta este un lucru mult prea important ca să nu îl faci temeinic ( ai avut atația ani, din 2018 încoace!), mai ales că e o zonă sensibilă pentru multe categorii – pentru profesori (pentru care ore în minus înseamnă norme mai puține), pentru societatea civilă (care vrea schimbări majore și de fond, nu cosmetizări contextuale), pentru elevi (care vor să învețe și altceva decât conținuturi specifice unor materii), pentru părinți (care sunt nemulțumiți de cum funcționează sistemul în general).

Nu sunt specialistă în curriculum, dar, din îndelungata experiență de școală și de analiză a ce se mai întâmplă în educație prin astă lume, știu că atunci când te pornești să regândești ceva în acest domeniu (și nu numai), o faci pe îndelete și procesual, pornind de la studii și analize locale, de la rezultatele cercetărilor și cele ale evaluărilor proprii, de la ce spun experții, elevii, profesorii și părinții și raportându-te la tendințele preconizate pentru viitor și la nevoile identificate și la tine în ogradă, și pe plan internațional. Și, mai ales, o faci consultându-te și dialogând cu toți cei interesați, pentru că la o înțelegere comună ajungi doar dacă explici pe înțeles, convingător și cu argumente solide, de ce e nevoie de schimbare, ce schimbi și cum schimbi. Nu am văzut nimic din toate astea la noi, avem, din nou, haos.

Apropo, în Irlanda, încă de acum câțiva ani, are loc un fel de „expansiune” a filosofiei în curriculum, care a fost susținută chiar la nivel prezidențial. Pentru că lecțiile de filosofie îi învață pe copii ceea ce Google nu poate face: să pună întrebări, să construiască argumente și să gândească. Adică, să acționeze liber și responsabil într-o lume tot mai complexă, interconectată și nesigură. Noi văd că o scoatem, dar, sincer, nu mă mai miră nimic. Suntem la ani lumină de ce se întâmplă în lume cu educația.