Cum a ajuns 1,79 să fie egal cu 9,50

Problema cu bursele de merit date pentru medii foarte mici, de 1,79, de exemplu, nu este că se dau (să dea nu numai la 30% din clasă, ci tuturor copiilor, dacă au buget), ci denumirea de „bursă de merit”, pentru că nu este niciun merit acolo și 1,79 nu este egal cu 9,50. 

Dacă s-ar fi consultat nu doar cu ONG-urile de casă, ci și cu profesorii, înainte să ia astfel de măsuri care creează tensiune și confuzie într-un sistem și așa în derivă, ar fi primit sugestii bune, de exemplu, de a face o distincție între „bursă de merit” ( peste 9,50, mă rog, nu știu care a fost criteriul pentru a stabili acest prag, dar aste e) și cele date procentului de 30% din clasă ( nici aici nu știu care a fost criteriul!!), care s-ar fi putut numi „burse de progres” sau „burse de încurajare” sau „burse de sprijin în învățare” sau oricum altcumva. 

Problema este că această aberație este inclusă în legea nouă și, prin urmare, greu de modificat. „România educată” începe să își arate efectele negative și să creeze haos în sistem. Nu mai zic că, la nivelul claselor, e posibil să înceapă o întrecere de genul cine ia bursa, cine este în cei 30%, adică exact ce nu se mai încurajează în educația modernă, bazată pe analiza și aprecierea progresului fiecărui copil în raport cu el însuși și concentrată pe cooperare și colaborare. Ministerul continuă, din păcate, seria măsurilor al căror impact nu l-au analizat dinainte, măsuri care nu se bazează pe analize și pe pilotare și despre care profesorii nu au avut niciun cuvânt de spus. 

Pe de altă parte, cu această ocazie se discută, a nu știu câta oară despre inechitatea din sistemul nostru de educație, de copii din categorii dezavantajate, pentru care, de ani buni, statul nu face nimic. Nu avem programe speciale de sprijin, nu avem finanțare diferențiată pentru școlile în care se află acești copii, nu am analizat pierderile lor în învățare. 

Consultați-vă cu profesorii, fraților, ei știu cel mai bine cum e cu educația și cu elevii!