Ce-i de făcut cu epuizarea profesorilor?

 

sursa photo: https://www.pexels.com/

Se vorbește tot mai mult și la noi de epuizare/ burnout în rândul profesorilor. Pandemia și consecințele ei au lăsat urme în multe cancelarii, în modul în care lucrează și trăiesc profesorii. Din păcate, spre deosebire de alte țări, la noi nu există studii care să măsoare nivelul de stres, anxietatea, epuizarea și problemele de sănătate mintală ale profesorilor din România. Nu există nici măsuri și intervenții în școli, care să îi sprijine pe profesori să treacă peste perioade grele și să devină rezilienți.

În 2019, Organizația Mondială a Sănătății definea burnoutul ca „o experiență profesională caracterizată prin epuizare de energie, sentimente negative și cinism legate de locul de muncă și eficacitate profesională redusă.” Deși este un demers foarte greu de realizat, există instituții și organizații interesate să măsoare gradul de epuizare al unui individ și, în acest sens, au fost create mecanisme și instrumente specifice. De exemplu, încă din 1981, Maslach Burnout Inventory (MBI), măsoară burnoutul pe cele trei dimensiuni menționate în definiția OMS. Există un instrument de măsurare dedicat profesorilor MBI-Educators Survey (MBI-ES) și unul pentru personalul medical-(MBI-MP). În urma măsurării, s-au evidențiat 5 profiluri legate de experiența profesională: epuizat, suprasolicitat, ineficace, neimplicat, implicat.

Scala epuizării a lui Kevin Leichtman (Leichtman Burnout Scale) este o altă metodă de măsurare a epuizării profesorilor și ea cuprinde 4 niveluri.

Nivelul 1 – pasionat de meserie, dar copleșit

Pasiunea pentru meserie conduce adesea la supraîncărcare, efort peste limita acceptată și, evident, epuizare. Te afli în această situație, dacă te îndoiești de eficacitatea muncii tale, dacă ai anumite adicții sau dacă nu ai hobbyuri pe care să le practici când nu ești la școală. Ce ai de făcut? E cazul să preiei tehnici de adaptare la stres și strategii pozitive de muncă și viață.

Nivelul 2 – copleșit, cu tendințe de a deveni cinic

E nivelul la care începi să te simți obosit, lipsit de entuziasm, preiei o groază de sarcini, nu mai vezi speranță, devii cinic față de profesie. Ești iritabil, lucrezi pentru școală și de acasă, îți neglijezi prietenii și familia și ți se pare că nu faci destul pentru elevii tăi. Ce ai de făcut? Găsește-ți un mentor care să te ajute să îți organizezi munca și să diminuezi nivelul de stres.

Nivelul 3 – cinic și aproape de epuizare

E nivelul la care începi să crezi că e imposibil să fii un profesor bun și dai vina pe toți ceilalți. Muncești mult, dar fără a avea sentimentul că acest lucru va schimba ceva. Ești tot mai izolat, crezi că orice schimbare îți vrea răul, nu există nicio corelație între scopurile tale și cele ale școlii și te retragi din orice activitate de dezvoltare profesională. Ce ai de făcut? Trebuie să primești sprijin specializat din exteriorul școlii și să ți se reducă responsabilitățile.

Nivelul 4 – epuizare completă și prăbușire

E un nivel de nedorit, la care, odată ajuns, trebuie să îți pui problema ieșirii din sistem. La acest nivel, ai sentiment de epuizare în fiecare zi, chiar și atunci când ești în vacanță. Nu mai ai optimism, nici la muncă, nici în viața personală și apar simptome de boală foarte frecvent. Ce ai de făcut? Cel mai bine este să pleci din școală și să te refaci.

Este extrem de important să ne luăm frecvent pulsul epuizării profesionale, să vedem unde ne aflăm și să lucrăm la binele nostru până nu e prea târziu. De asemenea, este datoria școlii să ia măsuri care să asigure starea de bine a profesorilor săi, astfel încât să nu se ajungă la un stadiu de epuizare. Succes! 

Referințe: AICI și AICI