Interviu pentru Alistar Magazine by Andreea Esca

 

Mulțumesc, Adriana Mosca!

1.       Cine este Anca Tîrcă și cum a ajuns să fie interesată de educație? :

De o viață, de peste 40 de ani, dau și eu ce știu și cât pot pentru a le fi mai bine copiilor de la noi și din alte părți ale lumii. Am purtat toate pălăriile posibile în domeniul educației, de la profesoară și directoare, la team leader de proiecte complexe, autoare de publicații, trainer, consultant educațional internațional și bloggeriță. Nu am fost în filmul cu „de mică am vrut să mă fac profesoară”, a început să îmi placă educația din momentul în care am ajuns la catedră, ca absolventă de limbi străine. Ce a urmat, a fost o evoluție venită de la sine și poate din faptul că am fost mereu interesată de nou, de schimbare și inovație. Am auzit pe cineva care a spus despre mine că sunt o legendă în educație, sper că nu s-a referit la vârstăJ).

2.        Cum și când a luat naștere ideea de a te dedica educației ca freelancer?

Nu a fost o idee pe care am urmărit-o, aceea de a deveni freelancer, pur și simplu nu mai făceam față ca timp și efort. Eram profesoară și directoare de școală și, în același timp, coordonam proiecte, țineam cursuri, scriam căți despre educație. A trebuit să renunț la ceva și am părăsit sistemul de învățământ, bine, nu oricând, ci atunci când am considerat că mi-am terminat treaba. Am plecat din școală în 2005, după 8 ani de directorat și am lăsat în urmă cea mai inovatoare și reformistă instituție de învățământ din România, cu practici validate de experți, universitari, mii de inspectori și profesori din toată țara care ne-au vizitat, delegații din alte țări care au ajuns la noi. Chiar și ministerul educației din acea vreme ne considera un miracol românesc. Nu știu nici azi dacă a pleca din sistem a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o.

3.       O mare parte din activitatea ta se concentrează pe starea de bine în școli, educație incluzivă și adaptabilitate. Ce (ar) presupune o reformă reală în educația din România?

O reformă în educație presupune să ai o viziune și oameni pregătiți și dedicați să o facă. Înseamnă să pleci de la o analiză a stării de fapt și a tendințelor din lumea modernă, să te pliezi pe așteptările pe care societatea le are de la școală și pe nevoile de dezvoltare ale noilor generații. După ce afli unde te găsești ca sistem, trasezi reperele pentru unde vrei să ajungi, creezi și implementezi politici educaționale pentru ca schimbarea să ajungă la clase, la copii și la profesori. E nevoie de  o fază de pilotare a schimbărilor propuse, de dialog și consens al tuturor părților implicate, profesori, părinți, elevi, cercetători, autorități în domeniu, e nevoie de acord politic pe termen lung pentru susținerea și continuarea direcțiilor de reformă. Dacă sistemul nu este în stare să facă asta, cum este cazul României, nu stăm să așteptăm miracole de sus în jos, facem reforma la firul ierbii, în fiecare școală, cu forțe proprii și cu speranța că aceste insule de bine se vor uni la un moment dat și vor forma o masă critică. Programul meu de aducere a stării de bine în rândul profesorilor, al copiilor și al părinților exact asta intenționează, să mișcăm lucrurile la nivelul școlii. Din ce am făcut până acum, am văzut că se poate și voi continua.

4.       De ce e nevoie de un mediu prietenos în școli și cum poate fi el obținut?

E nevoie de un mediu prietenos în școli (atât unul fizic, cât și unul care ține de climat și relații) pentru ca fiecare copil să vină cu drag la școală și să învețe. Nu e ușor să obții așa ceva, e un proces de durată, bazat pe leadership participativ și planificare. Eu am creat un model pentru asta, se numește STAR, adică strategie, transformare, angajament și rezultate și le dau școlilor cu care lucrez multe idei de intervenții posibile la nivelul profesorilor, al elevilor și al părinților.

5.       Dacă ar fi să recomanzi câteva alternative la educația clasică (profesorul la catedră, elevii în bănci), care ar fi acestea? (Mă gândesc inclusiv la învățarea în natură.)

Educația modernă și necesară pentru ca elevii de azi să devină adulți adaptabili la lumea de mâine, la viitoruri ce nu se pot imagina, nu mai este despre copii în bănci care notează ce spune proful de la catedră. Este despre dezvoltarea competențelor din topul celor cerute pe piața muncii, precum gândirea critică, creativitatea și rezolvarea de probleme. Există modele și soluții alternative pentru a face educație de calitate, există numeroase studii și analize realizate de Banca Mondială și OECD pentru România care ar trebui să se regăsească în politicile ministerului. Sunt școli și la noi care fac eforturi să le fie bine copiilor, care au introdus metode interactive de învățare, au creat un climat prietenos, au amenajat clase flexibile, sunt interesate de progresul fiecărui copil, fac ore în natură și pun accent și pe dezvoltarea socio-emoțională a elevilor lor.

 

6.       Care sunt primele trei proiecte educaționale la care ai lucrat de care te simți cel mai atașată? (Ce îți vine prima oară în minte.)

Sunt multe proiecte în care am lucrat, e greu să le aleg pe primele trei de care mă simt atașată, dar, în fine, să zic așa: proiectul de reinventare și transformare a școlii a cărei directoare am fost, apoi cel care a adus și aduce în continuare culoare pe pereții și în curțile unor școli din România și programul „Starea de bine în școală”, în care îi învăț pe profesori și pe directori cum să îmbunătățească rezultatele copiilor și să modernizeze modul în care fac educație ajungând mai întâi ei înșiși într-o stare de bine.

7.       Ce-i lipsește școlii românești pentru a fi o experiență pozitivă (calitativ, nu doar cantitativ) pentru cei care-i trec pragul?

Școlii românești îi lipsesc multe. Nu avem politici educaționale pe termen lung, avem comunități dezavantajate care nu sunt suficient sprijinite, formarea profesorilor este încremenită într-un model depășit de vremuri, există influență a politicului în sistem și multă presiune administrativă (hârtii!!!) pusă pe profesori și directori. Există școli nereabilitate și fără resurse materiale suficiente, nu avem standarde de evaluare pe discipline de studiu, curriculumul de liceu este neschimbat de ani buni și rezultatele la testările internaționale sunt catastrofale.

8.       Ce activități și proiecte pregătești în perioada următoare?

O să continui seria mea de cursuri adresate școlilor și e posibil să încep în toamnă o colaborare într-un proiect european de formare a directorilor din Republica Moldova. De asemenea, o să coordonez în continuare cele patru campanii pe care le-am lansat acum câțiva ani și care au succes în continuare atât la noi, cât și în Republica Moldova – „Toată școala citește”, „Dă culoare școlii tale!”, „Clase în aer liber” și „O cancelarie altfel”. Vreau să termin cât de curând și cartea la care lucrez, „Despre educație, cu dragoste”. O să o dau în curând la tipar.

10 octombrie 2024 e cu multă stare de bine în școli

 

O zi de neuitat pentru copii, profesori și părinți, una de pus în calendarul cu activități al școlii!

Pentru idei și inspirație aveți grupul meu: https://www.facebook.com/groups/765289870706352?locale=ro_RO , blogul: https://ancatirca.blogspot.com/ și ghidul „Hai cu starea de bine în școală!” , însă, creativitatea și expertiza sunt la voi, cei de la catedră.

Vă aștept cu fotografii ale activităților din ZSBȘ pe pagina grupului! Pot fi unele pentru profesori sau pentru elevi sau pentru părinți sau pentru toți laolaltă. Nu ar strica o distribuire, să afle cât mai mulți. Succes!

Ce (nu) facem pentru profesori

 

Deficitul de profesori este o realitate îngrijorătoare în multe locuri din lume, inclusiv în România, unde, conform rapoartelor internaționale, nu acoperim cu profesori calificați discipline precum matematica, fizica, biologia, chimia, educația fizică și artele. În loc să luăm măsuri concrete pentru a micșora povara pusă pe școli și a face din această meserie una atrăgătoare pentru tineri, noi continuăm să punem presiune pe cadrele didactice, cu multe schimbări fără rost și nevalidate de cercetare și pilotare, cu sarcini administrative tot mai solicitante, care le iau profesorilor din timpul pe care ar trebui să îl aloce procesului de învățare și pregătirii elevilor.

Citeam în această dimineață în „The Guardian” câtă importanță se acordă acestei probleme în UK și câtă presiune este pusă pe guvernanți de către diverse asociații din domeniul educației, care nu au făcut pact cu decidenții, ci și-au înțeles rolul de avertizor, semnalând probleme majore și luând atitudine publică constantă pentru a le diminua. În multe școli s-au luat măsuri pentru a asigura starea de bine a profesorilor, acordându-le mai mult timp liber, mai multă autonomie și un program flexibil, pentru că, așa cum menționează un director în articol, „ e nevoie să îi tratăm pe profesori ca pe niște atleți de performanță, să avem grijă de ei și să ne pese de ei.” 

Fotografia este din recenta vacanță în Grecia, de unde am urmărit în fiecare zi ce se întâmplă în educația din România.

Link articol în The Guardian AICI

Ziua Stării de Bine în Școală - ediția a III-a

Am revenit din vacanță și am o veste bună pentru școlile care au făcut cursul cu mine despre starea de bine în școală sau pentru profesorii și directorii care au citit ghidul meu pe acest subiect sau pentru orice altă instituție de educație inovatoare și cu zvâc din România și Republica Moldova – voi organiza și în acest an 𝐙𝐢𝐮𝐚 𝐒𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐁𝐢𝐧𝐞 𝐢̂𝐧 𝐒̦𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚̆ (ZSBȘ), ediția a treia, pe 10 octombrie, zi declarată de UN ca fiind cea a sănătății mintale. Vă anunț din timp, pentru a avea răgazul necesar să vă planificați și să pregătiți activitățile și vă spun că voi reveni, în curând, cu afișul evenimentului, resurse și idei de activități.

E exact așa cum spun la cursuri, a aduce starea de bine într-o școală, pe termen lung și în mod sustenabil, e un proces de durată, bine planificat și organizat, iar în Ziua Stării de Bine doar întărim acest demers, pentru a ajunge ca ZSBȘ să fie în fiecare zi și copiii să progreseze, să se dezvolte personal și să aibă și rezultate academice mai bune.

Așa cum vă spun de ceva timp, rețeta de succes în educația acestor vremuri și a generațiilor de azi este învățare consistentă într-o stare de bine. Gând bun, din #grădinaeducației!

Modelul AT de leadership școlar

 În anii 2000, am dezvoltat cel mai apreciat model de leadership și management școlar de la noi, unul care este încă valabil, despre care am scris în cărțile mele (vezi secțiunea Publicații) și pe care îl abordez la cursurile cu directorii. A fost validat de BM, ME, universități, ONG-uri, inspectorate și de către miile de profesori care au vizitat școala în acea perioadă. Pentru că văd că este preluat de persoane care nu au cu ce noutăți în domeniu să vină deoarece nu au condus o școală și nu au predat în viața lor, îl pun în copy right. Despre ce și cum facem pentru a ajunge la standarde de calitate pentru fiecare domeniu, vorbesc la cursuri.

Relaxați-vă, începe școala!

Un mesaj din cursul meu pentru directorii de școli, l-am mai dat, îl reiau și la începutul acestui an școlar:

Relax, începe școala! Știu cum e, am trecut și eu prin asta, dar nu vă mai stresați să organizați totul la milimetru, nu vă mai irosiți energia pentru a pregăti în detaliu începutul de an școlar. Bucurați-vă, în schimb, că vă veți revedea copiii - elevii și trăiți din plin plăcerea de a-i reîntâlni. Creați, chiar din prima zi de școală, o atmosferă primitoare în sala de clasă, fără frici, îngrijorări și temeri. Fiți fericiți că aveți relații foarte bune cu copiii și nu vă grăbiți să începeți să predați.

Primele zile și săptămâni de școală să fie mai relaxate, fără stres, o perioadă de trecere și acomodare, un fel de team-building, cu exercitii de intercunoaștere și jocuri, mai povestim pe unde am fost și ce am făcut în vacanță, mai învățăm să ne simțim bine împreună, profesori și copii, mai mergem în parc, mai cântăm și dansăm.

Un soft start. Pentru ca apoi, încet-încet, jucându-ne, să ajungem și la rutine și proceduri, la curriculum, la chestiile mai grele și serioase, la școală. La educație cu dragoste.

Dacă aș mai fi directoare de școală, anul acesta aș avea grijă de profesorii mei și acesta ar fi obiectivul numărul 1 pentru acest an școlar, pentru că mulți sunt obosiți, frustrați, blazați și lipsiți de speranța în mai bine în educație.

Pentru asta, aș reseta școala, aș încetini ritmul, aș merge cu ea pe un nivel minim de funcționare, adică fără hei-rupuri, fără activități multe și lipsite de substanță, fără stat drept în fața cerințelor fără miză ale inspectoratelor. Aș merge pe un principiu sănătos, „puțin și bun”.

În schimb, maxim la calitatea lecțiilor, monitorizarea lor, sprijin și intervenție ameliorativă, ochii pe progresul fiecărui elev și pe partea de dezvoltare socio-emoțională. Minim la participarea la cursuri slabe, la proiecte din vorbe și poze, în spatele cărora se fac bani frumoși.

M-aș concentra pe construirea de relații, de toate felurile, între noi, profesorii, între noi și copii, între noi și părinți. Aș insista să reflectăm împreună asupra a ceea ce facem, să împărtășim idei, să vorbim despre ce am mai citit legat de educație, la ce evenimente am participat.

Aș face undeva o sală de relaxare pentru profesori și elevi, aș amenaja o cancelarie prietenoasă, în care să ne simțim bine și ne-am întreba la o cafea ce să facem pentru a le fi bine copiilor din școala noastră. 

An școlar 2024 cu stare de bine!

Înapoi în cancelarii

Am fost recent întrebată, într-un interviu, ce ar presupune o reformă reală în educația din România. Las aici răspunsul, pe care mulți îl știți deja, îl formulez în diverse feluri de ani de zile.

O reformă în educație presupune să ai o viziune și oameni pregătiți și dedicați să o facă. Înseamnă să pleci de la o analiză a stării de fapt și a tendințelor din lumea modernă, să te pliezi pe așteptările pe care societatea le are de la școală și pe nevoile de dezvoltare ale noilor generații. După ce afli unde te

găsești ca sistem, trasezi reperele pentru unde vrei să ajungi, creezi și implementezi politici educaționale pentru ca schimbarea să ajungă la clase, la copii și la profesori. E nevoie de o fază de pilotare a schimbărilor propuse, de dialog și consens al tuturor părților implicate, profesori, părinți, elevi, cercetători, autorități în domeniu, e nevoie de acord politic pe termen lung pentru susținerea și continuarea direcțiilor de reformă.

Dacă sistemul nu este în stare să facă asta, cum este cazul României, nu stăm să așteptăm miracole de sus în jos, facem reforma la firul ierbii (https://ancatirca.blogspot.com/ Despre educatie - reforma la firul ierbii) în fiecare școală, cu forțe proprii și cu speranța că aceste insule de bine se vor uni la un moment dat și vor forma o masă critică. Avem deja o rețea de școli inovatoare, pe care am creat-o împreună în ultimii ani și care sper să se extindă pe viitor. Aceste școli cu care am lucrat au directori profesioniști și profesori formați, care au adus la clase idei și intervenții ce au schimbat modul în care are loc învățarea.

De mâine, când vei păși din nou pe poarta școlii în care ești profesor și vei deschide ușa cancelariei, te rog să te gândești că și tu ai șansa să faci o schimbare în clasa ta, dacă ai cu adevărat drag de copii și de educație. An școlar cu împliniri să aveți, dragi profesori!