Educația în programul de guvernare al noului executiv (2)

 

Analiza programului de guvernare, domeniul educației, partea a doua.

5. „măsurile vor viza în principal creșterea calității educației, reducerea abandonului școlar și a analfabetismului funcțional prin reforme (1) curriculare - planuri-cadru actualizate și flexibile, axate pe cele opt competențe cheie, integrând competențe digitale și programe care să promoveze gândirea critică, creativitatea și adaptarea la meseriile viitorului”- desigur, doar că nu planurile-cadru sunt axate pe competențe, ci programele disciplinelor; „(2) de evaluare (ex. standarde de evaluare/testare și examene naționale/standardizate)”- așteptăm standardele de evaluare de zeci de ani, sper să se realizeze și să fie de calitate, mi s-a spus că se vor elabora în cadrul proiectului RECRED; „inclusiv (3) reforma infrastructurii educaționale (cu un accent pe reforma învățământului rural), care implică și dezvoltarea de laboratoare pentru educația prin descoperire și/sau campusuri duale (aici cu introducerea sistemului de credite transferabile)”- da, foarte bine că vom avea laboratoare ( de care??) în mediul rural, deși educația prin descoperire se poate face și fără ele, iar prioritățile în școlile din mediul rural ar fi altele.

6. diaspora merita mai multe măsuri în domeniul educației, ținând cont de contextul actual și opțiunile politice pro suveranism.

7. programul de învățare remedială (care dintre ele??) nu ar fi trebuit lăsat „după stabilizarea economico-financiară”, dacă ținem cont că este o urgență neluată în seamă din timpul pandemiei, cu efecte dezastruoase asupra învățării. Nu se știe, încă din pandemie, cât din curriculum nu a fost parcurs, ce goluri mari în învățare există și cum pot fi recuperate.

8. OK cu catalogul electronic și digitalizarea completă a fluxurilor administrative, deși nu îmi dau seama cu ce bani se vor realiza. Vă reamintesc că am avut un proiect cu fonduri europene pentru introducerea catalogului electronic în toate școlile care nu a mai fost implementat. Nu contează, oricum nu răspunde nimeni.

9. „măsurile de eficientizare economico-financiară” au în vedere „modificarea normei didactice din educație, prin creșterea numărului de ore de activități didactice în învățământul preuniversitar, minimum până la nivelul valorii medii la nivel european/OECD. Ministerul va face o analiză și va diferenția aplicarea în funcție de mediul de lucru, ciclul de educație și de fragmentarea normei la mai multe unități școlare.”E o măsură greșită, am argumentat AICI de ce. Nu prea avem ce crește, media la nivel european este de 19 ore de predare, noi avem 18. În plus, profesorii din România sunt supraîncărcați cu muncă administrativă voluntară, care intră în cele 40 de ore de lucru pe săptămână.

10. după ce România educată și adepții ei au dat peste cap sistemul de burse acordate copiilor, poate că e necesară analiza acestuia, din perspectiva „suportului(???) pentru condiții socio-economice dificile și/sau pentru excelență educațională.”Sper însă ca bursele să nu fie retrase și tocmai copiii să fie cei care sunt „solidari” cu reglarea deficitului economic.

11. „creșterea numărului maxim de copii într-o clasă, în condițiile nedepășirii unor limite psihopedagogice”- greșit, abia avem în prezent un număr rezonabil de copii în clasă.

12. plata cu ora e posibil să scadă, dar nu pot să vă spun cu cât, nu știu cum se calculează.

13. „alte măsuri de eficientizare: reducerea sporurilor și a stimulentelor exagerate indiferent de sursa finanțării” – corect, pe bază de analiză punctuală; „testarea periodică a funcționarilor și a personalului de conducere angajat prin contract de mandat” – nu știu la ce se referă, dacă e vorba de directori, aceștia dau concurs pe 4 ani, de ce e nevoie să îi mai testăm? Mai bine ar fi sprijiniți prin programe de formare calitate și coaching la locul de muncă.

14. ca o concluzie, nu cred că în domeniul educației ar fi multe economii de făcut, are un buget mult mai mic decât necesarul, iar dacă se fac totuși, aș fi vrut măsuri de eficientizare financiară care să nu afecteze profesorii și copiii, de genul desființării departamentului România educată din minister, care nu își mai are rostul, scăderii normelor de consilieri și ale aparatului pus la dispoziția secretarilor de stat, reorganizării eficace a inspectoratelor școlare etc.

Educația în programul de guvernare al noului executiv(1)

 

Citesc capitolul dedicat educației din programul de guvernare pentru a vedea ce au conceput patru partide timp de o lună și ce ne așteaptă în viitorii patru ani. Iată câteva observații la cald:

      1. nu mi se pare un program prea „muncit”, nu vine cu nicio abordare revoluționară, conține multe vorbe frumoase și prea puține soluții, din cele care ne arată „cum facem noi chestia asta”.

      2.  se dorește ca „până în 2030 rata abandonului școlar să nu depășească media europeană”.

Care este situația în prezent? Avem în prezent o rată de 16,6% a abandonului școlar (de fapt, a părăsirii timpurii a școlii), cea mai mare din UE, media UE fiind în prezent de 9,5%. Ritmul scăderii acestei rate a fost în România următorul: de la 18,2 % în 2019, la aproximativ 16,5–16,6 % în 2023, deci cam 2% în 4 ani. Le doresc succes decidenților de a avea performanța unei creșteri de 7% în 5 ani, personal, mă îndoiesc că va fi posibil.

c.  3. extinderea școlilor pilot ar fi o idee bună, dacă am ști să profităm la maxim de aceste fonduri acordate prin PNRR(200 000 Euro/ școală, 1 milion Euro/ consorțiu de școli) și le-am acorda pentru a fi pilotate schimbări de esență, reieșite în urma unei cercetări ce impune o pilotare, adică un grup de școli introduc aceeași intervenție, se vede impactul și, dacă e bun, se extinde. La noi, pilotarea are alt sens, nu acela de a verifica dacă rezultatele unei cercetări/ teorii sunt bune, ci de a da posibilitatea școlilor să experimenteze diverse idei, apărute la nivelul școlilor, despre care nu știm cât sunt de relevante și necesare, în ideea că școlile respective vor evolua și se vor transforma, asta în contextul în care nu există în funcțiune  mecanisme de monitorizare și evaluare. Noi avem azi 51 de școli care au primit/ vor primi granturi substanțiale pe ce au dorit respectivele școli să facă. Nu le-aș numi școli pilot, ci școli care experimentează o idee. Mi se pare că acest program a fost prost gândit din start, iar banii mulți care vor fi investiți în el ar fi putut fi utilizați pe pilotări relevante la nivel național, de exemplu „școală după școală” în zone dezavantajate, dezvoltarea gândirii critice la nivel de școală, management modern de școli, starea de bine la nivelul școlii, plan-cadru flexibil  etc.

         4. se menționează „dezvoltarea și susținerea programului „Școală după școală”, prin asigurarea unui cadru legal clar, care să stimuleze și să încurajeze primăriile și agenții economici să investească în activități educative complementare, inclusiv pilotarea și generalizarea programului Școală de la 8 la 17.” În prezent, primăriile din zone dezavantajate nu au fonduri de cheltuit pe acest program, care este una dintre măsurile de reducere a abandonului școlar, iar agenții economici nu cred că pot susține un astfel de program unitar, la nivel de țară și pe termen lung. După cum știți, mă preocupă programul ȘDȘ și am contribuit la un studiu realizat de MEN și Banca Mondială ce a analizat impactul unei măsuri de finanțare de la bugetul de stat a programul ȘDS (masă caldă, teme și activități de dezvoltare personală), studiu care include toate datele și estimările necesare guvernului pentru a introduce acest program. Ce e de făcut e de scos din sertarul ministerului respectivul studiu.

Nu mai pot cu gândirea critică!

Nu mai pot cu gândirea critică! În ultima perioadă, unde te întorci, dai despre cineva vorbind despre gândirea critică în educație și asta n-ar fi nimic, dar vorbesc și scriu unii fără nicio experiență în domeniu, care ne spun cât de necesară este dezvoltarea gândirii critice a copiilor, fără a veni cu propuneri despre cum să facem concret acest lucru în școli și universități, ce pași sunt necesari, de unde pornim, ce ne trebuie. Nu o să progresăm deloc în educație cu „să facem”, „vom face”, ci cu soluții și acțiuni concrete, pe baza a ceea ce avem deja. Iar în ceea ce privește gândirea critică în școli, chiar avem resurse, avem curricula de cursuri deja dezvoltate, există formatori acreditați și profesori formați pe acest subiect. De asemenea, există cărți, articole și suporturi de curs în care sunt prezentate exemple de metode didactice ce dezvoltă gândirea critică a copiilor și tinerilor. Ce nu există este dorința de a face ceva concret pentru copii cu aceste resurse.

Acum mulți ani, pe baza unui program american de formare a profesorilor derulat și în România, am creat un 𝘮𝘰𝘥𝘦𝘭 𝘥𝘦 𝘴̦𝘤𝘰𝘢𝘭𝘢̆ 𝘤𝘦 𝘢 𝘶𝘳𝘮𝘢̆𝘳𝘪𝘵 𝘥𝘦𝘻𝘷𝘰𝘭𝘵𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘨𝘢̂𝘯𝘥𝘪𝘳𝘪𝘪 𝘤𝘳𝘪𝘵𝘪𝘤𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘱𝘪𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘵𝘪𝘮𝘱 𝘥𝘦 8 𝘢𝘯𝘪, 𝘭𝘢 𝘵𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘥𝘪𝘴𝘤𝘪𝘱𝘭𝘪𝘯𝘦𝘭𝘦 𝘴̦𝘪 𝘪̂𝘯 𝘵𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘢𝘤𝘵𝘪𝘷𝘪𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪𝘭𝘦 𝘦𝘹𝘵𝘳𝘢𝘴̦𝘤𝘰𝘭𝘢𝘳𝘦. În această școală toți profesorii au fost formați să aplice la clasă metode specifice de dezvoltare a gândirii critice, cele mai multe ore de curs se derulau interactiv, cu accent pe interogație, argumentare și exprimarea propriilor opinii, în proiectul de dezvoltare instituțională a școlii am introdus o țintă strategică referitoare la dezvoltarea gândirii critice, iar misiunea școlii făcea referire și la gândirea critică. Nu vă pot spune ce absolvenți a avut această școală, ce oameni valoroși sunt ei astăzi! Mai multe în linkul din primul comentariu.

8 ore la școală?

Într-o țară în care avem deficit de profesori destul de mare, în care salariile cadrelor didactice sunt mici, în care mulți profesori sunt deja în burnout din cauza schimbărilor haotice făcute de ultimii miniștri ai educației și a presiunii puse pe școli în ultimii ani, o țară în care profesorii nu mai au timpul necesar să se ocupe de copii și să facă educație de calitate pentru că sunt hăituiți de inspectorate să facă o groază de muncă administrativă și să participe voluntar la simulări, testări naționale, examene și tot felul de proiecte ale ministerului, să spui că profesorii nu muncesc destul și că ar trebui să stea 8 ore în școală e o dovadă că nu cunoști deloc sistemul preuniversitar și că nu ai stat de vorbă cu profesorii.

Cam mare greșeala, nu știu cum vor trece profesorii peste ea.