Unde ne aflăm cu educația

 

E o situație de „debandadă” și în educație, cauzată de guvernarea trecută, care nu a plătit cu nimic pentru dezastrul pe care l-a lăsat în urmă. Ar fi fost mai cinstit să ni se spună încă de la începutul preluării mandatului de către actualul ministru, înainte de orice altceva, dragilor, stimați colegi, ministerul nu are bani pentru salarii și burse, asta e situația, asta am preluat. Dar nu, am fost luați prin învăluire, că, iată, analiza stării de fapt, iată QX și un raport pretins a fi de viziune asupra reformei în educație (după părerea mea, nu e), că își dorește schimbarea paradigmei educaționale (cu ce, când nu ai bani nici de salarii?).

În loc să primească mesaje de sprijin și empatie, prin care să li se arate că cel care îi reprezintă la cel mai înalt nivel le este aproape și solidar, profesorii au fost suspectați și mustrați că nu muncesc destul, că nu stau 8 ore în școală, că iau prea mulți bani pe plata cu ora. Cu astfel de atitudine nu ajungi nicăieri, mai ales în situații de criză. Unde sunt calitățile de lider despre care vorbim la cursuri? Unde este liderul empatic, bun comunicator, autentic, colaborativ, liderul care emană încredere, stârnește emoții pozitive și are grijă de oamenii pe care îi conduce?

Este momentul cel mai greu pentru educația din România pe care l-am trăit vreodată, iar suveraniștii și pro-rușii abia așteaptă să profite de pe urma lui. E timpul dialogului și al negocierii responsabile între toate părțile implicate. Înțeleg însă că domnul ministru și-a luat concediu de odihnă.

Lecția lui David Popovici

David Popovici ne-a făcut din nou mândri azi, este campion mondial la două probe. Pe mine m-a impresionat și maturitatea gândirii acestui tânăr. Iată ce a declarat în interviul de după probă:

 „Am concurat cu mine și am triumfat. Să îți învingi fricile, să treci peste slăbiciuni, să te stăpânești, aceasta e victoria. Credeți în voi! Învingeți-vă limitele!”

O lecție de concentrare pentru echilibru emoțional cât 100 de cursuri de motivare. Încă un mesaj valoros de transmis copiilor în școli.

Estonia, lider în educație

Guvernele care sunt serios preocupate de soarta educației și de binele elevilor și al profesorilor iau măsuri pentru a schimba modul în care se învață zi de zi în școli. Este și cazul Estoniei, țară în care, începând cu septembrie 2026, școlile (dacă vor dori, pentru că au autonomia de a decide ce li se potrivește) vor începe ziua de curs la ora 9:00, în loc de ora standard actuală, 8:00. Am postat și eu aici de mai multe ori rezultate ale cercetării (evidence-based, că tot ne place) care au constatat că o oră în plus de somn este benefică copiilor și adolescenților de azi. Nu mai zic că o văd pe nepoțica mea cât de greu se scoală pentru a ajunge la școală la ora 8 și cât de bine i-ar prinde să înceapă școala la 9.

Estonia (https://eurydice.eacea.ec.europa.eu/.../estonia-changes...) propune și alte măsuri care vizează starea de bine a copiilor, unele de bun simț, precum:

- pauza de prânz va avea 20 de minute continue pentru servirea mesei, excluzând timpul petrecut la coadă sau pe drumul către cantina (pentru cei care nu știu, în Estonia fiecare copil beneficiază de prânz gratuit în fiecare zi);

- școlile trebuie să includă cel puțin 20 de minute de activitate în aer liber în timpul zilei;

- trebuie asigurate spații de depozitare sigure și protejate de intemperii pentru biciclete și trotinete;

- nu este permisă desfășurarea lecțiilor în săli de clasă în care temperatura interioară depășește 27 °C (te apucă plânsul dacă faci comparație, am vorbit cu elevi de la noi care mi-au spus în ce condiții de caniculă au dat examenele anul acesta!!!)

- autoritățile locale trebuie să organizeze transportul elevilor care au trasee școlare ce traversează șosele cu trafic intens.

Ah, și să nu uităm, Estonia are rezultate academice remarcabile, a se vedea PISA, unde se plasează în primii 10 la nivel internațional.

Mulțumesc, EduPedu, pentru semnalarea măsurilor!

Un program de succes și recomandări către MEN

Dă culoare școlii tale este o campanie națională în care intră tot mai multe școli și acest lucru mă bucură nespus. Am văzut azi câteva imagini postate de o școală din Republica Moldova și mi-am adus aminte de un text de recomandări de politică pe care l-am elaborat cu echipa unui proiect în 2016. Visez de atunci la un program național în care MEN să fie liantul dintre școli și artiști și să sprijine prin mici granturi colorarea școlilor. Însă, ca tot ce vine de la specialiști, nu este agreat de decidenți.

În atenția Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, Domnului Ministru al Educației 

Introducere. Prezentul document conține o listă de recomandări adresate Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, așa cum au fost ele generate ca o consecință a unui proiect pilot implementat la nivelul câtorva unități de învățământ preuniversitar din România.

140 de elevi din 7 școli din mediul urban și rural au fost implicați într-un exercițiu de artă participativă pentru realizarea câte unei picturi murale pe suprafețe mari în fiecare dintre cele 7 școli, lucrările fiind dedicate promovării diversității și drepturilor omului.

Experiența acumulată ne-a permis identificarea câtorva intervenții care sunt la îndemâna MENCS și care ar permite valorificarea experienței noastre prin extinderea acestui model de activitatela nivelul instituțiilor de învățământ preuniversitar. Ne permitem, în consecință, să vă împărtășim câteva propuneri cu speranța că, dacă le veți considera utile și realizabile, le veți prelua pentru a evalua posibilitatea valorificării experienței noastre la nivel național.

Experiența. Asociația Komunitas a derulat, în perioada 01 septembrie 2015 – 30 aprilie 2016, în parteneriat cu Centrul pentru Educație și Formare Sintagma, Asociația Colectiv A (Cluj) și Asociația KulturTrip (Târgu Mureș) proiectul “Dă culoare școlii tale”. Obiectivul anunțat al proiectului a fost realizarea în fiecare dintre școli a unei lucrări de pictură murală de dimensiuni mari. Concret, în cadrul proiectului au fost realizate intervenții artistice participative în spațiul a 7 școli gimnaziale – din mediul urban și mediul rural -, pe teme ce țin de drepturile omului, incluziune socială, combaterea discursului discriminatoriu sau instigator la ură. Elevii care au participat la proiect au parcurs mai întâi o etapă educațională: au fost organizate 42 de ateliere teoretice destinate familiarizării cu problematica drepturilor omului în așa fel încât elevii să fie în măsură să elaboreze un mesaj pentru pictura murală pe care urmau să o realizeze ulterior. Programul acestora a  inclus exerciții de modelare socio-educativă pe tematica antidiscriminarii, antirasismului și diversitătii, activități și dezbateri pe tema drepturilor omului/copilului, proiecții de clipuri video; elevii au participat apoi la ateliere practice de familiarizare cu diverse tehnici de pictură, de formulare a mesajului și a temei lucrării de pictură murală și de realizare a schițelor și desenelor cu tema respectivă. Cea de-a doua etapă a însemnat realizarea propriu-zisă a picturilor murale. În fiecare dintre cele 7 școli pilot, elevii, împreună cu artistul vizual angajat prin proiect, au realizat o pictură murală de mari dimensiuni (aprox. 30 m2). Tematica picturilor murale a fost din domeniul multiculturalității, diversității, antidiscriminării, antirasismului, drepturilor omului/ copilului etc. și a fost propusă de elevi și agreată cu conducerea școlii. Spațiul în care s-a realizat pictura murală a  fost propus de elevi, după consultări cu conducerea școlii. În toate școlile acesta a fost unul dintre holurile principale ale clădirii. Fiecare compoziție a avut un mesaj civic, discutat în prealabil în atelierele de pregătire.

În prelungirea acestor activități, a fost înființat – dotat și amenajat - în fiecare școală câte un club de artă.

 

Ceea ce și-au propus organizatorii să demonstreze prin proiectul ”Dă culoare școlii tale!” a fost faptul că schimbările relativ mici dintr-o școală pot avea un impact enorm asupra elevilor, mai ales prin implicarea lor directă în activități nonformale de promovare a valorilor democratice și în intervenții de artă participativă, menite să îi responsabilizeze și să le dezvolte abilitățile de cetățenie activă.

În urma acestei experiențe, putem afirma cu tărie că arta participativă are puterea de a redefini spațiul școlar și relația elevilor cu mediul lor de zi cu zi, fiind o formă eficientă de implicare comunitară la nivelul școlii și, totodată, de revendicare a dreptului la școală ca spațiu public, care le aparține mai ales elevilor (sau cel puțin ar trebui să le aparțină, în teorie). În urma unui astfel de proiect există o mare probabilitate ca elevii să înceapă să își perceapă altfel școala și să își contureze o relație personală cu ea.

În finalul proiectului a fost organizată o întânire cu profesori de la școli care nu au fost incluse în activitate. Participanții la această întâlnire finală au solicitat informații privind modurile de accesare a resurselor  atât materiale, cât și umane, tehnicile de intervenție la nivelul elevilor etc. Interesul pe care l-a stârnit în mod natural proiectul a întărit convingerea inițiatorilor că experiența merită și poate să fie extinsă.

 Argumente pentru extinderea la nivel național:

 Activitățile pe care le propunem spre a fi dezvoltate pot favoriza:

-        consolidarea motivației elevilor pentru școală prin caracterul participativ al activității, prin modificarea spațiului din școală și prin consolidarea sentimentului de control asupra traseului lor educațional; participarea la construcția culturii instituționale creează oportunitatea atașamentului față de cultura organizațională (de reținut că în studiul PISA 2012 elevii din România apar cu cel mai scăzut nivel motivațional pentru activități de învățare – competențe matematice)[1];

-        un nivel de competență minimal în domeniul drepturilor omului și o orientare atitudinală favorabilă dezvoltării durabile, interculturalismului, diversității culturale, non-discriminării – pentru elevii implicați în proiect, dar și pentru profesori (precizăm că în prezent, profesorii nu beneficiază de nici o formă instituționalizată de pregătire în domeniul drepturilor omului, al inter-culturalismului și non discriminării; modulele de formare pedagogică nu conțin nici o componentă din această familie conceptuală);

-        crearea unui mediu fizic școlar mai prietenos și oportunități pentru redefinirea spațiului școlar și a relației elevului cu școala.

 Recomandări

1. Evaluarea programului:

 

-        evaluarea programului de artă participativă pentru realizarea de picturi murale pe o tematică legată de drepturile omului în perspectiva valorificării sale pentru atingerea obiectivelor menționate mai sus;

-        evaluarea utilității programului de artă participativă pentru modificarea unor paradigme convenționale din sistemul educațional preuniversitar.

2. Facilitarea replicării programului la nivel național. Dacă reevaluarea independentă confirmă utilitatea programului, recomandăm:

-        asumarea, la nivelul Ministerului, a coordonării programului la nivel național;

-        dezvoltarea unei cooperări cu Universitățile de artă pentru realizarea unei baze de date cu resurse disponibile – artiști, informații de specialitate (materiale utile, surse, costuri etc), soluții de finanțare;

-        concentrarea, pe o platformă online a informațiilor despre resurse disponibile – atât la nivelul instituțiilor publice, cât și din sectorul privat, inclusiv cel non-profit;

-        desemnarea la nivelul inspectoratelor județene și al municipiului București a unor responsabili pentru facilitarea dezvoltării inițiativelor;

-        comunicarea, via inspectorate, a informațiilor necesare pentru ca proiectul nostru pilot să poată fi replicat în alte școli.

 

3. Valorificarea competențelor existente la nivelul organizațiilor neguvernamentale:

-       în ipoteza în care Ministerul este interesat să dezvolte acest program, organizațiile neguvernamentale care l-au implementat la nivel de pilot își exprimă întreaga disponibilitate de a acorda asistență atât pentru proiectarea acestuia, cât și pentru susținerea activităților de implementare

4. Dezvoltarea competențelor în domeniul drepturilor omului, interculturalității și dezvoltării durabile la nivelul corpului didactic:

-       o analiză ad-hoc a condus la constatarea faptului că programul de formare pedagogică a viitorilor profesori nu include nici o preocupare pentru dezvoltarea de competențe din domeniul drepturilor omului. Apreciem că această lacună, evidențiată în contextul implementării proiectului, este o vulnerabilitate majoră a sistemului educațional.

 

 Asociația Komunitas – 25 mai 2016

Busola meseriei de profesor - starea de bine

Pe lângă „Busola învățării și a educației” în general (despre care am scris AICI), OECD a dat publicității luna trecută și „Busola meseriei de profesor” (OECD, 26 iunie 2025), în care starea de bine a profesorilor este un element principal. Documentul OECD întărește abordarea pe care o promovez și eu în acest domeniu și introduce și ideea de a lega starea de bine a profesorilor de evoluția AI. 

Secțiunea 6 a raportului, intitulată OECD Teaching Compass – Section 6: Teacher Well-being for Thriving Professionals, cuprinde următoarele:

🌍 Viziune generală

• starea de bine a profesorilor nu se rezumă doar la condiții structurale (salarii, program, număr de elevi), ci include și calitatea proceselor: încredere și relații bune, sprijinul colegial, autonomia pedagogică și învățarea profesională continuă;

• starea de bine a profesorilor este definită ca o stare dinamică de împlinire intelectuală, socio-emoțională și fizică.

🔑 Categorii ale stării de bine

1. Starea de bine fizică

   • condiții de muncă: salarii corecte, siguranța locului de muncă, sarcini gestionabile, stabilitatea contractelor, oportunități de progres și sprijin din partea conducerii;

   • echilibrul muncă–viață personală: reducerea sarcinilor administrative inutile, respectarea timpului liber, prevenirea epuizării;

   • sănătate și siguranță: protecție în zonele de risc, reducerea stresului fizic (statul mult în picioare, suprasolicitare vocii), măsuri de securitate.

2. Starea de bine cognitivă

   • angajament intelectual: predarea ca profesie stimulativă, libertate de explorare și inovare;

   • simț al proprietății: autonomie și autoeficacitate în decizii profesionale;

   • dezvoltare profesională: învățare continuă, colaborare, mentalitate de creștere, consolidarea expertizei.

3. Starea de bine socio-emoțională

   • valorizare și recunoaștere: sentiment de apartenență și apreciere din partea elevilor, colegilor și societății;

   • reziliență: capacitatea de a gestiona eșecuri, de a învăța din incertitudine și de a menține echilibrul emoțional;

   • empatie, încredere și colaborare: relații pozitive cu elevii, colegii și părinții, sprijin reciproc, colaborare frecventă și semnificativă.

🤖 Implicațiile IA asupra stării de bine a profesorilor

• Oportunități: IA poate reduce sarcinile repetitive (planificare, corectare, organizare de date), lăsând mai mult timp pentru predare și relația cu elevii.

• Provocări: necesitatea formării profesionale pentru utilizarea IA, posibila pierdere a sentimentului de autonomie, stres legat de etica datelor și responsabilitatea pentru decizii generate algoritmic.

• Recomandare: integrarea IA trebuie făcută cu politici clare, ghidaj etic și implicarea profesorilor în design, pentru a sprijini, și nu a înlocui expertiza pedagogică.

📌 Concluzie

• starea de bine a profesorilor este un factor-cheie pentru calitatea educației și pentru bunăstarea elevilor;

• necesită o abordare holistică (fizică, cognitivă și socio-emoțională), sprijin sistemic și adaptare la noile realități, inclusiv digitalizarea și IA.

Despre numărul de elevi într-o clasă

sursa: Chat GPT 

 

Discuția zilei este despre creșterea numărului de copii în clasă. În acest moment, din anul școlar 2024-2025, conform noii legi, ar trebui să avem în învățământul primar, în medie, 16 elevi, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 22, în învățământul gimnazial, în medie, 18 elevi, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 26, iar în învățământul liceal, în medie, 22 de elevi, dar nu mai puțin de 15 și nu mai mult de 26. Abia ce am schimbat ceva și intervenim din nou, schimbăm ce tocmai am schimbat, zero predictibilitate.

Pe de o parte, studiile arată că impactul asupra învățării este unul major, dacă există clase cu mai puțin de 20 de elevi, altfel, clasele numeroase au o influență moderată asupra rezultatelor învățării. Sunt mulți alți factori care înfluențează eficacitatea procesului de învățare.

Pe de altă parte, în clase cu copii mai puțini, profesorul acordă o atenție mai mare fiecăruia, poate lucra diferențiat, monitorizează mai ușor activitățile de învățare și oferă feedback mult mai eficient. Ca urmare, starea de bine generală a profesorului este mai crescută, ceea ce este un aspect extrem de important (dar cui îi pasă de asta la noi!). De asemenea, în clase mai mici, elevii cu potential mai scăzut au o șansă mai mare de a fi ajutați de profesori să progreseze.

Problema măsurii luate recent de ministerul educației este că, dacă va crește numărul de copii în clasă, acest lucru va conduce la reducerea posturilor de profesori existente în prezent. În loc să fie într-o școală, de exemplu, la clasa pregătitoare de anul viitor, 3 clase cu 22 de elevi, vor fi 2 clase cu 33, cam așa ceva, să ne explice exact dl. ministru cum va fi. Va fi mărit numărul doar la clasele de început de ciclu sau la toate? Caz în care cum crede că se va proceda? Că parcă nu ne-a spus sau poate nu am auzit eu.

Încă o aberație - 14 ore în normă pentru directorii de școli

 

A fi director de școală este o imensă responsabilitate, pentru că, așa cum spun de mulți ani, din experiența proprie și din ce am studiat, dacă director bun și motivat nu e, nimic nu e, nu putem avea școlile pe care ni le dorim cu toții.

După ce că i-ai lăsat singuri înainte și după concurs să se descurce cum pot și nu i-ai sprijinit ca sistem - zero dezvoltare profesională cu accent pe ce înseamnă educația modernă și leadership de secolul 21, zero coaching și autonomie, ca să nu mai zic de presiunea pusă de inspectorate cu tot felul de solicitări birocratice, dar cu salarii mai mici decât ale colegilor de școală, vii acum și le mai impui și 14 ore de predare la clasă în normă.

Cu o astfel de măsură, nu o să ai niciodată directori motivați, relaxați și în stare de bine, oameni care să coaguleze în jurul lor o școală întreagă, care să conceapă, să conducă și să monitorizeze procese de schimbare de impact pentru copiii noștri și pentru societate, în general.

Probabil că, în viitorul apropiat, vor fi tot mai puțini cei care vor dori să ocupe funcția de director de școală, pentru că, mă întreb, cine va fi dispus, în contextul dat, să participe la următorul concurs de directori care se apropie și să candideze pentru un post atât de solicitant, pe care guvernanții, din păcate, nu îl apreciază atât cât ar trebui?

L.E. Și, pentru că tot amintim în discursuri de practici europene, obligativitatea predării la clasă de către director nu există în alte țări. Dacă dorește, directorul poate alege să predea 2-3 ore pentru a nu pierde contactul copiii, în rest, toată activitatea sa este dedicată managementului școlii.

Dacă se va decide ca directorii să predea 14 ore pe săptămână, România va fi singura țară din lumea civilizată care are această reglementare. Bine, mai este și Ungaria, cu 4-6 ore.

Sursa: Chat GPT