Unde ne aflăm cu educația

 

E o situație de „debandadă” și în educație, cauzată de guvernarea trecută, care nu a plătit cu nimic pentru dezastrul pe care l-a lăsat în urmă. Ar fi fost mai cinstit să ni se spună încă de la începutul preluării mandatului de către actualul ministru, înainte de orice altceva, dragilor, stimați colegi, ministerul nu are bani pentru salarii și burse, asta e situația, asta am preluat. Dar nu, am fost luați prin învăluire, că, iată, analiza stării de fapt, iată QX și un raport pretins a fi de viziune asupra reformei în educație (după părerea mea, nu e), că își dorește schimbarea paradigmei educaționale (cu ce, când nu ai bani nici de salarii?).

În loc să primească mesaje de sprijin și empatie, prin care să li se arate că cel care îi reprezintă la cel mai înalt nivel le este aproape și solidar, profesorii au fost suspectați și mustrați că nu muncesc destul, că nu stau 8 ore în școală, că iau prea mulți bani pe plata cu ora. Cu astfel de atitudine nu ajungi nicăieri, mai ales în situații de criză. Unde sunt calitățile de lider despre care vorbim la cursuri? Unde este liderul empatic, bun comunicator, autentic, colaborativ, liderul care emană încredere, stârnește emoții pozitive și are grijă de oamenii pe care îi conduce?

Este momentul cel mai greu pentru educația din România pe care l-am trăit vreodată, iar suveraniștii și pro-rușii abia așteaptă să profite de pe urma lui. E timpul dialogului și al negocierii responsabile între toate părțile implicate. Înțeleg însă că domnul ministru și-a luat concediu de odihnă.