Examenele s-au terminat, așteptăm analizele

S-au terminat examenele, avem rezultatele și, așa cum scriu de câțiva ani, dacă am avea decidenți responsabili, pe lângă statisticile privind notele și ratele de promovare ar trebui să urmeze analize serioase, la nivelul întregului sistem, realizate de Ministerul Educației și de instituțiile sale abilitate. Așa procedează o instituție care este cu adevărat accountable, care dă socoteală pentru deciziile și rezultatele sale. Pentru asta se află acolo, în serviciul public.

Părinții, profesorii, experții și toți cei interesați de educație ar dori să citească, în perioada următoare, analize privind competențele evaluate prin aceste examene: ce s-a evaluat și ce nu din mult invocatul profil de competențe al absolventului, care dintre aceste competențe au fost dezvoltate la nivel de sistem și care nu, care sunt cauzele eșecului unui număr mare de elevi și ce măsuri sunt propuse pentru ameliorarea situației în viitor. Am dori să știm și ce compatibilitate există între notele la examene și mediile la disciplinele de examen din parcursul școlar, dacă existe decalaje mari sau nu.

În plus, având în vedere cantitatea uriașă de date colectate periodic de la școli, am dori să știm ce s-a întâmplat cu cei 14.600 de elevi, adică 9% din generație, care nu se regăsesc pe listele candidaților înscriși la Evaluarea Națională, deși figurau ca înscriși în clasa a VIII-a la începutul anului școlar 2025–2026. Au fost 162.616 elevi înscriși în clasa a VIII-a, însă doar aproximativ 148.000 au fost înscriși la Evaluarea Națională. Unde sunt ceilalți? Ce s-a întâmplat cu ei? Avem din nou de-a face cu „fenomenul Brăila”, adică situații în care elevii sunt descurajați sau chiar li se interzice să se înscrie la Evaluarea Națională pentru a nu afecta rata de promovare a școlii sau a județului?

În câte școli procentele de promovare reflectă cu adevărat realitatea din comunitățile pe care le deservesc? Poți să te lauzi cu o promovare de 100% la Evaluarea Națională în condițiile în care – caz real, la Școala Gimnazială Dor Mărunt din județul Călărași, directoare doamna Mariana Stan, premiată ca Directoarea Anului de către AVE în 2025 – ai 58 de elevi în clasa a VIII-a, dar doar 15 se prezintă la examen și îl promovează? Unde sunt ceilalți 43 de copii și de ce nu au participat la examen?

Astfel de întrebări și de analize ne-am dori să regăsim în rapoartele realizate de școli, inspectorate și Ministerul Educației, dar și în presa preocupată de educație.

De asemenea, societatea românească ar avea dreptul să afle de ce 67.600 de elevi, adică 36,8% dintr-o generație, nu au fost înscriși la examenul de bacalaureat în 2026. Cu alte cuvinte, dacă în anul 2013 au început școala 183.633 de copii, doar aproximativ 116.000 au ajuns să susțină examenul de bacalaureat (sursa: EduPedu). Ce s-a întâmplat pe parcurs cu ceilalți?

Totodată, societatea ar trebui să primească informații despre modul în care s-au desfășurat examenele: cum au fost organizate, ce a funcționat și ce nu în procesul de evaluare, cum au fost gestionate condițiile de caniculă din sălile de examen, ce efect au avut contestațiile și ce măsuri vor fi luate pentru ca problemele apărute în această sesiune să nu se mai repete.

Ne-am dori să vedem și o strategie pe termen lung pentru schimbarea evaluării externe, construită pe baza recomandărilor OECD. România are o problemă majoră în acest domeniu și nu o mai putem ignora. 

Poate că nu ar fi rău să se reia conversația despre ce înseamnă o școală bună și cum o astfel de școală nu este neapărat una cu rezultate remarcabile la examene, ci una care asigură progresul fiecărui copil al său, atât pe plan academic, cât și socio-emoțional. Prin urmare, ar trebui să ne uităm în analize la datele de intrare ale elevului în școala respectivă și la cele de ieșire și să vedem dacă avem valoare adăugată.

Din păcate, așa cum nu am avut astfel de analize nici în anii precedenți, mă tem că nu le vom avea nici anul acesta. Capacitatea instituțională a Ministerului Educației și a inspectoratelor de a monitoriza, evalua și învăța din ceea ce se întâmplă în școli este, din păcate, aproape inexistentă.

La finalul acestor examene și odată cu afișarea rezultatelor, vreau să îi felicit pe toți copiii care au susținut Evaluarea Națională și examenul de bacalaureat în acest an. Pe toți, indiferent de notele obținute. Nu doar cei care au luat nota 10 merită recunoaștere.

Îi felicit și pe profesorii care i-au pregătit, precum și pe părinții care le-au fost alături. Vorbim despre generații de tineri care au trecut prin pandemie, prin schimbări succesive și adesea incoerente ale politicilor educaționale, prin greva profesorilor și prin numeroase întreruperi ale activității școlare.

Vorbim despre profesori care, de multe ori, nu au fost sprijiniți, ci lăsați să se descurce singuri într-un sistem care îi plătește insuficient, îi încarcă excesiv cu sarcini administrative și îi obligă să se adapteze permanent unor schimbări haotice, venite de sus.

Vorbim și despre părinți preocupați de viitorul educației din România și obligați, de multe ori, să compenseze din resurse proprii lipsurile cronice ale sistemului.

Copiii, profesorii și părinții merită, fiecare în parte, aprecierea noastră. Fără efortul lor, astăzi cu greu am mai putea vorbi despre existența unui sistem de educație funcțional în România.

Le doresc tuturor să se odihnească în perioada următoare și să își regăsească energia pentru un nou început în septembrie.

Vacanță frumoasă copiilor, profesorilor și părinților din România!

La o vorbă de educație cu profesorii

Acum două zile am stat la o vorbă de educație cu profesorii care s-au înscris la un webinar, un moment bun pentru a fi împreună în grădina virtuală a educației. Am vorbit despre ce înseamnă starea de bine a profesorilor, care sunt factorii care o blochează, cum o putem aduce la clase și în școală. Am simțit că profesorii au nevoie să stea de vorbă cu cineva despre temerile pe care le au, despre decizii pe care trebuie să le ia și despre întrebările pe care și le pun. Și, pentru că anul școlar tocmai s-a încheiat, le-am propus un moment de reflecție de tipul carry forward/ leave behind, ce luăm cu noi, ce lăsăm în urmă. Am început întâlnirea cu aceste întrebări:

Ce ți-a plăcut în acest an școlar și ai lua cu tine în următorul?

Ce nu ți-a plăcut și ai lăsa doar acolo?

Iată câteva răspunsuri:   

Aș lua relația bună pe care o am  cu elevii, aș lăsa numărul prea mare de ore.

Rutina din fiecare  dimineață aș lua și nu aș lua niciun auxiliar la clasă.

Aș lua intervențiile de literație și aș lăsa oboseala.

Aș lua Parteneriatul Detectivi în misiune-  Pe urmele lui Sherlock Holmes . Nu aș lua oboseala.

Momentele de conectare cu colegii.

As lua relatia deosebita cu parintii elevlor mei (Clasa pregtitoare) si as lasa oboseala.

Sinceritatea si inocența elevilor/ aș lăsa in urmă zilele in care fac totul in grabă. 

Aș lua  reușitele, performanțele școlare. Situații în care am reușit să cresc un copil pe diferite aspecte, comportament, relaționare.

Aș continua: formare profesională în străinătate. Aș lăsa în urmă hârtiile și situațiile inutile

Nu as lua hartiile.

Aș lua momentul artistic pregătit pentru colegii mei împreună cu toți elevii din școală- de ziua profesorului. Aș lăsă momentele neplăcute legate comportamentul elevilor în raport cu profesorii.

As lua activitatile cu cei mici si le-as imbunatati.

Păstrez bucuria, las oboseala și hartiile inutile.

Aș lua prietenia și sprijinul unor colegi, colaborarea frumoasă și momentele care mi-au adus bucurie și încredere.

În schimb, nu aș lua momentele în care domnul director mă întreba de fiecare dată câți elevi am și număra elevii. Au fost situații care mi-au creat un disconfort ...

Aș lăsa activitățile nerelevante, de umplutură.

Aș lua starea de bine cu colegele mele minunate! Aș lasa cum m-am simțit in raport cu noua direcțiunea a școlii.

Aș lua cu mine, în noul an școlar, bucuria și entuziasmul de a mă dedica copiilor, pasiunea pentru lectură și recunoștința copiilor pentru tot ceea ce fac, inclusiv dezvoltarea profesională. Aș lăsa incertitudinea ce mă apasă uneori, cu privire la viitorul educației.

Documentele pe care le avem de realizat/bucuria de a aduce zi de zi ceva nou, util, atractiv la clasă, bucuria elevilor.

Ce mi-a plăcut și iau cu mine: faptul că, în ciuda navetei zilnice de 140 km și a tuturor provocărilor, am reușit să fiu alături de copii și să îi încurajez să rămână la școală. Iau cu mine fiecare progres, fiecare zâmbet și satisfacția că munca mea a făcut o diferență.

Ce nu mi-a plăcut și las în urmă: oboseala, drumurile lungi și momentele în care am simțit că nu pot face mai mult pentru toți copiii. Le las în urmă și merg mai departe cu speranța că anul viitor va aduce și mai multe reușite.

Diferența dintre București și Călărași

 

Avem rezultatele la Evaluarea Națională, un examen despre care spun de multă vreme că ar trebui desființat, așa cum a recomandat, de altfel, și OECD încă din 2017:

„Având în vedere consecințele negative ale actualelor examinări naționale asupra învățării, motivației și evoluției elevilor, este importantă creșterea calității lor. Ca o primă prioritate, România ar trebui să îmbunătățească calitatea și echitatea evaluării naționale pentru clasa a VIII-a, ținând cont de miza importantă a acesteia pentru viitorul parcurs educațional al elevilor. Pe viitor, România ar trebui să revizuiască parcursurile școlare și certificarea de la nivelul învățământului secundar, luând în considerare inclusiv posibilitatea eliminării evaluării naționale pentru clasa a VIII-a.” (OECD, Studiu privind evaluarea și examinarea în domeniul educației – România, 2017).

Mă uit la statistica potrivit căreia Bucureștiul ocupă primul loc, cu o medie generală la Evaluarea Națională de 7,68, iar județul Călărași se află pe ultimul loc, cu media 5,79. O diferență de aproape două puncte, care nu reprezintă doar un simplu clasament.

Diferența dintre București și Călărași este, de fapt, diferența dintre două Românii educaționale.

În România reprezentată de București, majoritatea elevilor au acces la școli bine dotate, la profesori calificați pentru aproape toate disciplinele, fac meditații, merg în centre educaționale și biblioteci, participă la activități extracurriculare și beneficiază de părinți care investesc timp și resurse în educația lor.

În România din Călărași, mai ales în mediul rural, mulți copii trăiesc și învață în comunități sărace, depopulate și lipsite de oportunități. Școlile se confruntă cu un deficit de cadre didactice, mulți elevi fac naveta zeci de kilometri, nu beneficiază de sprijin educațional din partea familiei și nici nu se pune problema meditațiilor, deoarece numeroase familii reușesc cu greu sau chiar nu reușesc să le asigure copiilor o masă caldă în fiecare zi. Pentru multe dintre aceste familii, grija zilei de mâine este mai apăsătoare decât preocuparea pentru educație.

Rezultatele de la Evaluarea Națională reflectă toate aceste realități. Ele măsoară nu doar nivelul de cunoștințe al elevilor, ci și diferențele de șanse dintre comunități. Acesta este unul dintre principalele puncte slabe ale sistemului nostru de educație: lipsa investițiilor suplimentare în școlile din mediul rural și absența unor politici publice coerente care să reducă abandonul școlar și să sprijine familiile vulnerabile.

Este cumplit ceea ce se întâmplă astăzi în România. Un copil nu ar trebui să aibă șanse diferite la o educație de calitate doar pentru că s-a născut într-un sat din Călărași și nu într-un cartier din București.