Ken Robinson despre cum se poate scăpa din valea moartă a educației

În cel mai recent discurs al său (mai 2013), vorbind despre nereușitele sistemului de învățământ american, Ken Robinson menționează trei principii care ar trebui să stea la baza educației:

1.Ființele umane sunt prin natura lor diferite și, prin urmare, educația trebuie să valorizeze diversitatea și să dea copiilor șansa să își pună în valoare talentele și aptitudinile specifice ( de aici toată discuția despre individualizarea învățării și despre necesitatea unor curricula care să includă mai multe ore de arte, științe umaniste și educație fizică).

2. Curiozitatea este un motor al învățării, iar rolul profesorului este să o stârnească în fiecare copil, ieșind din rutina unui algoritm al conformității actului de predare pentru a folosi puterea imaginației și creativității și a realiza astfel învățarea adevărată (admirabilă distincția pe care Ken o face între task și achievement, între a fi doar angajat în actul predării și a preda cu adevărat!).

3.Rolul educației este să descopere și să dezvolte creativitatea, nu să funcționeze ca un sistem mecanic, în goană după aplicarea de teste standardizate și date și statistici mai bune.   

În final, prin analogie cu surprinzătoarea înflorire a vegetației din Death Valley, în anul 2005, ca urmare a unei ploi neașteptate, Ken Robinson face o pledoarie excelentă  despre cât de importante sunt climatul dintr-o școală și prezența unor lideri  care să creeze la toate nivelurile condițiile în care profesorii să fie creativi și fiecare copil să reușească.