În cel mai recent discurs al său (mai 2013), vorbind
despre nereușitele sistemului de învățământ american, Ken Robinson menționează trei
principii care ar trebui să stea la baza educației:
1.Ființele
umane sunt prin natura lor diferite și, prin urmare, educația trebuie să
valorizeze diversitatea și să dea copiilor șansa să își pună în valoare
talentele și aptitudinile specifice ( de aici toată discuția despre individualizarea învățării și despre necesitatea unor curricula care să includă mai multe
ore de arte, științe umaniste și educație fizică).
2. Curiozitatea
este un motor al învățării, iar rolul profesorului este să o stârnească în
fiecare copil, ieșind din rutina unui algoritm al conformității actului
de predare pentru a folosi puterea imaginației și creativității și a realiza astfel învățarea adevărată (admirabilă distincția pe care Ken o face
între task și achievement, între a fi doar angajat în actul
predării și a preda cu adevărat!).
3.Rolul
educației este să descopere și să dezvolte creativitatea, nu să
funcționeze ca un sistem mecanic, în goană după aplicarea de teste
standardizate și date și statistici mai bune.
În final, prin analogie cu surprinzătoarea înflorire a vegetației din Death Valley, în anul 2005, ca urmare a unei ploi neașteptate, Ken Robinson face o pledoarie excelentă despre cât de importante sunt climatul dintr-o școală și prezența unor lideri care să creeze la toate nivelurile condițiile în care profesorii să fie creativi și fiecare copil să reușească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu