Dr. Ben Carson – de ce e important să educăm poporul

Ben Carson, unul dintre cei mai buni neurochirurgi ai SUA ( primul din lume care a separat cu succes doi gemeni siamezi uniți în partea posterioară a capului) și una dintre persoanele ale cărei idei și principii sunt în prim planul atenției Americii de azi,  are o poveste de viață uimitoare,  despre care le putem vorbi atât copiilor din școli, ca o pildă despre puterea cărților și învățăturii, cât și părinților, ca un exemplu despre cum ei înșiși pot influența dezvoltarea și destinul copiilor lor, dacă iau decizii corecte la momentul potrivit.
   
 Cel care este în prezent un nume de referință în domeniul neurochirurgiei s-a născut în cel mai sărac cartier din Detroit, a cunoscut toate neplăcerile unei societăți rasiste și a fost crescut de o mamă singură, care provenea dintr-o familie cu 24 de copii și care s-a căsătorit la 13 ani. În primii ani de școală, Carson avea probleme de toate felurile, era violent, nu învăța și avea rezultate foarte slabe. Cea care avea să schimbe fundamental această situație a fost mama sa, care, deși nu avea decât trei clase și nu știa să citească, văzând ce note mici iau cei doi băieți ai ei, nu i-a mai lăsat să se uite tot timpul  la televizor, le-a impus să se joace doar după ce își făceau temele și, cel mai important, i-a obligat să meargă la bibliotecă, să citească două cărți pe săptămână și să îi prezinte un rezumat scris a ceea ce au citit. Peste un an, Ben Carson era unul dintre cei mai buni elevi din clasă.
 
Prin urmare, în cărțile și discursurile sale, Ben Carson nu uită niciodată să sublinieze faptul că educația eliberează oamenii, îi face mai puternici, iar un popor care ajunge să fie mai puțin informat și educat, devine unul vulnerabil și ușor de manipulat.


Cărți publicate: Gifted Hands: The Ben Carson Story – 1990 și 2009, Think Big – 1996, The Big Picture– 2000, Take The Risk – 2008, America the Beautiful: Rediscovering What Made This Nation Great - 2011

Video 1: Keynote address -discurs al Dr. Ben Carson la The 61st Annual National Prayer Breakfast
Video 2: Povestea pe scurt a vieții lui Ben Carson
Video 3: Gifted Hands, film despre viața lui Ben Carson

Educația în derivă

Un editorial de Andrei Marga publicat în Jurnalul Național

De la educaţie se aşteaptă  minuni, la noi. În anii celei mai înfloritoare corupţii, se aşteaptă curăţenie. Când  sunt cei mai puţini lucrători în ţară, se vrea apetit pentru muncă. În vreme ce multe cariere publice de succes se fac de foşti elevi şi studenţi mediocri, se cere motivaţie pentru efort onest. În condiţiile în care, dintr-o eronată înţelegere a democraţiei reprezentative, numirile în funcţii sunt discreţionare (“eu am hotărât!”, “eu decid!” etc.), se solicită încredere. Aceste lucruri vor trebui discutate cândva, în mod serios, dar nu scad răspunderea de acum a educaţiei. Înainte de orice, educaţia ar trebui asigurată de  profesionişti veritabili, încât prima urgenţă pe acest plan este revenirea la tradiţia specialiştilor de vârf. România are probabil unul dintre cele mai mixtate corpuri didactice: activişti obşteşti, aleşi la diferite niveluri, parveniţi recenţi fără merite, improvizaţi de ocazie ocupă numeroase catedre, alături de personalităţi veritabile, din nefericire tot mai puţine. Simplu spus, ar trebui revenit, pentru profesură, la absolvenţii de prim plan, la personalităţi pedagogice în preuniversitar şi la personalităţi cu operă validată în universităţi.

Pentru articolul complet follow link:  http://jurnalul.ro/editorial/educatia-in-deriva-647883.html

Coaching – o soluție eficace și pentru școli

Acum vreo zece ani, un director de școală din Anglia, care se pensionase cu puțin timp în urmă, îmi povestea că autoritățile locale cu responsabilități în educație îl angajaseră să sprijine școlile din regiune care aveau diverse probleme legate de absenteism, disciplină, rezultate la examene, comunicarea cu elevii și părinții etc., rolul lui și denumirea chiar a funcției fiind de trouble shooter(cel care înlătură problema), probabil echivalentul mai puțin complex  a ceea ce numim astăzi coach. Un trouble shooter/ coach ajută o persoană/ echipele din cadrul unei instituții să își îmbunătățească activitatea/performanța, să își găsească direcția de dezvoltare optimă, să aibă succes etc., ajutorul nefiind însă acordat sub forma unor rețete și soluții oferite de-a gata, ci prin facilitarea unui proces prin care persoanele cu care lucrează coachul reușesc să analizeze starea de fapt, să identifice posibile căi de acțiune și să își planifice acțiunile viitoare.

Am făcut coaching pentru diverse echipe din școlile cu care am lucrat de-a lungul anilor și mi-am dat seama că este o muncă extrem de eficace și cu rezultate uneori spectaculoase, dar una foarte complexă și care necesită o bună cunoaștere a sistemului de învățământ sub toate  aspectele sale, o pregătire solidă în domeniul pedagogiei și psihologiei, viziune educațională, etică profesională, o experiență bogată și de succes ca profesor și manager școlar și un portofoliu personal de bune practici în domeniul educației, care să îi permită să ghideze persoanele/ echipele cu care lucrează, în demersul de a explora noi abordări, de a se dezvolta pe plan personal și profesional și a adăuga valoare instituțională.

În multe țări,  angajarea de către școli a unui coach a devenit în ultimul deceniu o practică tot mai extinsă, fie la nivelul echipelor manageriale, fie la cel al profesorilor de o anumită disciplină. Angajările sunt făcute direct de către școli (nu doar din categoria celor cu probleme, ci chiar dintre cele cotate ca bune) sau de către autoritățile educaționale locale sau chiar guvernmentale, iar rezultatele sunt întotdeauna de impact asupra elevilor, profesorilor și instituției școlare.

Pe când  astfel de inițiative și la noi? Mai ales că nevoile sunt foarte mari, dacă ne gândim, pe de o parte la școlile de stat cu rezultate slabe la examene, cu o rată crescută a abandonului școlar, cu probleme de disciplină, cu poziții slabe pe listele cu rezultatele elevilor la testele internaționale, iar pe de altă parte, la școlile private care, în multe cazuri, nu ating potențialul de dezvoltare pe care îl au, se confruntă cu o concurență puternică sau nu se ridică la așteptările înalte ale părinților.

Grădina la final de iulie

cu trandafiri de diverse soiuri