Coaching – o soluție eficace și pentru școli

Acum vreo zece ani, un director de școală din Anglia, care se pensionase cu puțin timp în urmă, îmi povestea că autoritățile locale cu responsabilități în educație îl angajaseră să sprijine școlile din regiune care aveau diverse probleme legate de absenteism, disciplină, rezultate la examene, comunicarea cu elevii și părinții etc., rolul lui și denumirea chiar a funcției fiind de trouble shooter(cel care înlătură problema), probabil echivalentul mai puțin complex  a ceea ce numim astăzi coach. Un trouble shooter/ coach ajută o persoană/ echipele din cadrul unei instituții să își îmbunătățească activitatea/performanța, să își găsească direcția de dezvoltare optimă, să aibă succes etc., ajutorul nefiind însă acordat sub forma unor rețete și soluții oferite de-a gata, ci prin facilitarea unui proces prin care persoanele cu care lucrează coachul reușesc să analizeze starea de fapt, să identifice posibile căi de acțiune și să își planifice acțiunile viitoare.

Am făcut coaching pentru diverse echipe din școlile cu care am lucrat de-a lungul anilor și mi-am dat seama că este o muncă extrem de eficace și cu rezultate uneori spectaculoase, dar una foarte complexă și care necesită o bună cunoaștere a sistemului de învățământ sub toate  aspectele sale, o pregătire solidă în domeniul pedagogiei și psihologiei, viziune educațională, etică profesională, o experiență bogată și de succes ca profesor și manager școlar și un portofoliu personal de bune practici în domeniul educației, care să îi permită să ghideze persoanele/ echipele cu care lucrează, în demersul de a explora noi abordări, de a se dezvolta pe plan personal și profesional și a adăuga valoare instituțională.

În multe țări,  angajarea de către școli a unui coach a devenit în ultimul deceniu o practică tot mai extinsă, fie la nivelul echipelor manageriale, fie la cel al profesorilor de o anumită disciplină. Angajările sunt făcute direct de către școli (nu doar din categoria celor cu probleme, ci chiar dintre cele cotate ca bune) sau de către autoritățile educaționale locale sau chiar guvernmentale, iar rezultatele sunt întotdeauna de impact asupra elevilor, profesorilor și instituției școlare.

Pe când  astfel de inițiative și la noi? Mai ales că nevoile sunt foarte mari, dacă ne gândim, pe de o parte la școlile de stat cu rezultate slabe la examene, cu o rată crescută a abandonului școlar, cu probleme de disciplină, cu poziții slabe pe listele cu rezultatele elevilor la testele internaționale, iar pe de altă parte, la școlile private care, în multe cazuri, nu ating potențialul de dezvoltare pe care îl au, se confruntă cu o concurență puternică sau nu se ridică la așteptările înalte ale părinților.