Ce își doresc profesorii de la director

In cartea ”How to Deal With Teachers Who Are Angry, Troubled, Exausted or Just Plain Confused”, McEwan-Adkins face o listă cu ceea ce își doresc profesorii unei școli de la director:

• să discute problemele pe care le au în mod direct și în cadru privat;
• să le aprecieze ideile, creativitatea, munca și dorința de a-și asuma responsabilități suplimentare;
• să nu ia decizii pripite și să nu se grăbească să tragă concluzii;
• să manifeste disponibilitate și dorință de a-i asculta;
•  să ofere argumente și explicații când apar probleme sau nu se respectă promisiunile făcute;
•  să le pună la dispoziție toată informația legată de școală;
•   când e posibil, să discute cu ei înainte să ia decizii care ii afectează;
•  să fie corect și să nu favorizeze un individ sau un grup;
•  să fie deschis la propunerile lor de schimbare;
•  să fie parte a echipei când se discută probleme legate de părinți și elevi și când se rezolvă aceste probleme;
• să fie sprijiniți în deciziile pe care le iau referitoare la problemele de disciplină ale elevilor;
• să recunoască când greșește, să își ceară scuze și să meargă mai departe;
• să fie siguri că îi trimite pe părinți să vobească mai întâi cu ei, dacă apar probleme la clasa la care predau;
•  să facă publice problemele și îngijorările legate de activitatea de director;
• să le aprecieze viața personală și, când e posibil, să țină cont de ea atunci când solicită anumite lucruri.

Și lista poate continua, pentru că, din păcate, mulți directori de școli au porniri autoritare față de personal și de elevi, sunt obsedați să controleze totul, ridică tonul, sunt mai mereu nervoși și nemulțumiți, nu se consultă cu colegii  și sunt departe de a-i inspira pe cei pe care îi conduc ”să viseze mai mult, să învețe mai mult, să facă mai mult și să fie mai mult”. Sunt departe de a fi lideri.

(Am scris acest articol pornind de la „plângerile” la adresa directorului pe care le-am auzit azi, în drumul spre casă, de la niște elevi, profesori și părinți ai unei școli dintr-un orășel de provincie, care, odată, mai demult, a avut cel mai bun model de management școlar din țară. Și concluzia, pe care o știm cu toții, că omul sfințește locul, și nu invers.)