Pe urmele prințeselor Elena și Bălașa Cantacuzino (14) - biblioteca de la conac

Biblioteca de la Băleni:

”Într-o noapte din martie 1949, şi soarta proprietarilor, şi cea a domeniului, au fost pecetluite. De conacul solid şi impunător s-a ales praful.

O rămăşiţă actuală din zidul roşiatic împrejmuitor aminteşte vag de bunăstarea de odinioară a binefăcătorilor comunităţii locale, de petrecerile campestre cu prietenii din lumea bună, de partidele vânătoreşti.  Aici s-a oprit, în 1927, după o conferinţă la Galaţi, Nicolae Iorga, admirând “splendida bibliotecă, cu ediţiuni artistice şi rare”. Aici se oprea, cu avionul personal, prinţul Şuţu.

Preţioasa bibliotecă de la Băleni, unde se găseau cărţi în engleză, franceză, rusă, greacă, germană şi română, a fost împrăştiată în patru zări, începând chiar din noaptea deportării stăpânilor. Unele volume şi-au găsit sfârşitul arzând pe fundul gropii unei gheţării dezafectate, altele aruncate în râul din apropiere.

Ca să nu se înnămolească în acel început de primăvară, activiştii şi-au făcut pod din cărţile aduse de Cantacuzini din toate părţile lumii. Ţăranii şi-au confecţionat opinci din învelitorile de lux ale cărţilor. La Biblioteca “V.A. Urechia” au ajuns, repartizate de partid sau prin alte donaţii, doar câteva sute de volume.

Din cele zece mii de volume, cât se preconizează că ar fi avut Cantacuzinii de la Băleni, în Biblioteca “V.A. Urechia” se mai regăsesc doar 1.500. Legate în piele, notate, pe cotor, cu litere aurii “Prince Georges Cantacuzino”, volumele stau mărturie pentru cultura vastă a locuitorilor conacului, formaţi la universităţile din Occident. Ca dovadă a valorii lor, cărţile fac parte din Colecţia Specială a bibliotecii gălăţene.”

(sursa: http://galateni.net/forum/topic/4691-cantacuzinii-din-baleni/)