Programe noi, idei de mai demult

foto credits: rutherfordschools. org

După 18 ani (!!!) de când programul ”Lectura și scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice”(LSDGC/ RWCT) fost adus în țară de o mână de entuziaști printre care m-am aflat și eu, iată că metodele sale specifice de lucru la clasă devin normă la nivel de sistem, prin introducerea lor în noua ”Programă pentru limba și literatura română, clasele a III-a și a IV-a”, elaborată și aprobată în 2014 pentru a intra în vigoare în anul școlar 2015 - 2016. 

Dacă e să fim optimiști, am zice că e ”de bine”, se generalizează un model de succes, învățătorii vor fi ”împinși”(și, sper, că și ajutați, prin cursuri de formare specifice!) să folosească la clasă metode și tehnici interactive care și-au dovedit eficacitatea în perioada implementării LSDGC - Jurnalul dublu, SINELG, cubul, Știu/ vreau să știu/ am învățat, ciorchinele, cvintetul, lectura cu predicții  etc. Cârcotașii ar spune însă că iar avem senzația aceea că nu progresăm ca sistem, că ne reîntoarcem la trecut și, pentru că s-a ivit ocazia unui proiect POSDRU, producem „noutăți” din idei vechi, în contextul în care la nivel mondial se discută foarte serios și în mod frecvent despre specificul învățării în secolul 21. 

Una peste alta, îmi place că noua programă accentuează aspectul comunicativ și caracterul funcțional al învățării limbii materne și că propune activități de învățare care dezvoltă imaginația, deprinderile de argumentare, de investigare, lucrul în echipă pe proiecte transdiciplinare sau scrierea creativă. Cel mai mult îmi place însă lista orientativă de lecturi în care apar ”Cartea cu jucării” a lui Tudor Arghezi, ”Întâmplări din grădina mea” de Ana Blandiana, ”Unde fugim de-acasă”de Marin Sorescu, ”Cărțile lui Apolodor” de Gellu Naum și autori iubiți de copiii din toată lumea, precum Roald Dahl, pe care îl citim și când mai creștem, ca să ne reamintim că e bine să ”watch with glittering eyes the whole world around you because the greatest secrets are always hidden in the most unlikely places. Those who don't believe in magic will never find it”.

Oricum, ca întotdeauna și peste tot în lume, cheia e la învățător și la modul în care va ști cum să lucreze la clasă, pentru că poți avea programe foarte bune aplicate prost și programe proaste din care cei pricepuți scot minunății. E meșteșugul acela de a fi profesor, de care tot vorbim, unii îi spun har.

(textul programei -aici)

Reforma la firul ierbii este și pe facebook