Vorba de educație - despre minte

Mă bucur să văd că această carte a fost tradusă și la noi, mai ales că una dintre primele postări de pe blogul meu despre educație, acum vreo 4 ani, era despre Carol Dweck și ideile ei, despre distincția pe care, după trei decenii de cercetări serioase, profesoara de psihologie de la Stanford University o face între growth mindset – o programare a minții pentru creștere/ flexibilitate/evoluție și fixed mindset – o programare rigidă/ fixă a minții.

Persoanele care au o minte rigidă consideră că au abilități/ inteligență/ talente cu care s-au născut, că acestea pot fi remarcabile sau, dimpotrivă, pot fi la un nivel inferior, dar că ele nu pot fi schimbate, și, prin urmare, se mulțumesc cu starea de fapt, nu fac nimic să își dezvolte respectivele abilități, evită provocările și obstacolele, ignoră feedbackul, se supără dacă sunt criticate și se simt amenințate de oamenii de succes din anturajul lor. 

Pe de altă parte, persoanele care au o minte flexibilă consideră că au un potențial care poate fi dezvoltat, fac eforturi să își depășească limitele, să învețe lucruri noi și să evolueze, înfruntă obstacolele, acceptă provocări, învață din critică și recunosc și apreciază valoarea oamenilor de succes din jurul lor, de la care se inspiră și cărora le sunt recunoscătoare.

Vestea bună este că putem, ca profesori și părinți, să formăm minți flexibile, dacă, așa cum spune Carol Dweck, vom ști să apreciem procesul de învățare în care sunt implicați copiii și îi vom lăuda pe aceștia pentru progresul făcut, perseverență sau concentrare. Așa cum se întâmplă deja prin unele școli din lume unde elevii care nu trec un test nu primesc nota 4, ci nota ”nu încă”😊, ceea ce îi face să înțeleagă că de fapt se află într-un proces de învățare care tot continuă. Copiii au nevoie să creadă că pot mai mult și această putere ”de a crede că poți mai mult”, spune Dweck, poate fi educată.