La o VORBĂ - POVESTE despre educație - școala democratică

(foto din arhiva personală- photo credits: Diana Elena)

Zilele trecute, le spuneam unor profesori cu care m-am întâlnit că, dacă scopul şcolii este să-i pregătim pe tineri nu numai pentru examenele de absolvire, dar şi pentru viaţa în societate, atunci trebuie să acordăm o atenţie deosebită climatului în care ei se dezvoltă şi culturii dintre zidurile şcolii.

Nu ne putem aştepta ca elevii să înveţe lecţia democrației dacă, de exemplu, mediul în care ei petrec cea mai mare parte din anii lor de formare - şcoala este unul despotic. Intr-un asemenea climat, deprinderile necesare funcţionării ca cetăţean într-o democraţie (atât de importante, doar vedeți ce se întâmplă și pe la noi!) nu au nicio şansă să se dezvolte. 

Şcolile se individualizează nu numai prin rezultatele lor academice, dar şi prin aspectele mai putin tangibile, cum ar fi relaţiile dintre profesori şi elevi, regulile de conduită stabilite la nivelul şcolii, măsura în care profesorii colaborează, atitudinea și valorile promovate de director, sprijinul acordat copiilor aflați în situații de risc şi multe altele. S-a constatat că, în conturarea traiectoriei viitoare a copilului, tocmai aceste aspecte, pe care copilul are, de fapt, şi tendinţa să şi le aminteasca cel mai bine (aşa numitul curriculum ascuns al şcolii) au o mare influenţă asupra alegerilor pe care le va face mai târziu în viaţă, asupra valorilor şi credinţelor pe baza cărora va trăi în societate.

Prin urmare, când vorbim de democraţie în şcoli ne referim la consultarea şi includerea membrilor comunității educaționale în procesul de luare a deciziilor și la valorile şi principiile democratice care sunt promovate la nivelul vieţii şcolare.

O școală democratică nu e, dacă management participativ nu e. Iar despre management participativ am scris aici - https://issuu.com/…/docs/cum_sa_democratizati_scoala_-ghid_p)