Modelul STAR al stării de bine

 

Am creat acest model STAR ca urmare a numeroaselor contacte și discuții cu profesorii și directorii, în ideea de a simplifica cât mai cuprinzător abordarea mea privind starea de bine în școală. L-am creat după ce am publicat ghidul „Hai cu starea de bine în școală!”, așa că nu este inclus în publicație. 

Pe scurt, pentru a avea efect pe termen lung, profesorii și directorii ar trebui  să includă starea de bine în designul școlii, să facă din ea o țintă strategică de atins în 3-5 ani și să o abordeze la nivelul întregii comunități școlare, profesori, elevi, părinți. Cred cu tărie că, sub umbrela unor intervenții legate de aducerea stării de bine, o școală, de fapt, începe să se reinventeze și să se transforme profund, iar rezultatele școlare se îmbunătățesc. 

STAR (strategie, transformare, angajament, rezultate) este reperul care ne ghidează, este o viziune călăuzitoare pentru toți profesorii care doresc ca în școlile lor să se învețe într-o stare de bine. Noile generații, care învață doar din plăcere, și nu de frică, ar aprecia cu siguranță, dacă un astfel de model ar fi adus la clasele lor. 

Implementarea acestui model nu este un lucru ușor, este un proces de durată, care trebuie învățat, pentru că, dacă dorim să aducem starea de bine în școală, trebuie să știm ce înseamnă aceasta și ce mecanisme să utilizăm în acest sens, așa cum nu putem să predăm biologie, de ex., dacă nu cunoaștem această materie. E de explicat conceptul și de învățat multe tipuri de activități și o serie de mecanisme specifice ce se pot utiliza în demersul de a aduce modelul STAR în școli.

Vă aștept la un curs, prin urmare, contact la anca_tirca@yahoo.com! 

Cancelaria altfel cu numărul 15

 E minunat când o idee inspiră și apar și cei care o aduc concret în școală. S-a întâmplat la Școala „Zaharia Stancu” din Roșiorii de Vede, unde a fost amenajată o cancelarie cu un look modern de către Asociația Aura Ion. Campania mea „O cancelarie altfel” ia avânt.

Când, în 2019, am lansat campania „O cancelarie altfel”, nu mă așteptam să aibă atât de mult succes. Vă prezint astăzi cea de a 15-a cancelarie modernă și prietenoasă din România, amenajată la Şcoala Zaharia Stancu Rosiori de Vede, cu sprijinul unei asociații pe care vreau să o laud aici - Asociația Aura Ion. Spre deosebire de multe alte asociații, care au bani foarte mulți primiți de la mediul de business, organizații care au angajați cu nemiluita și cutii de donații prin magazine și spitale, asociații care invită la evenimente politicieni cu dosare penale sau care pretind că se ocupă de copii din zone defavorizate, dar au prieteni invitați la mese super sofisticate, organizate în cele mai luxoase hoteluri din țară, asociații care s-au poziționat de partea puterii în momente critice pentru școli și s-au tras în poză cu tot felul de miniștri, ONGuri a căror intervenție, raportată la banii cheltuiți, nu are impactul așteptat și nu este vizibilă în școli, în fine, repet, spre deosebire de acestea, Asociatia Aura Ion strânge bani, de exemplu, din vânzarea de bulbi de flori pe care îi produc chiar ei, oamenii lor merg în școli, duc mobilier nou, pun umărul și repară pereți, amenajează clase, duc rechizite copiilor și câte altele. Zilele trecute au adus bucurie profesorilor din Roșiori de Vede cu această cancelarie. Bravo!

 

 

„Anca Tîrcă stim despre campania dumneavoastra si ne doream o cancelarie altfel demult. Dumneavoastra ne ati inspirat si Asociatia Aura Ion ne- a sprijinit. Mii de multumiri!”

Nu renunțați!

  

Așteptam în fiecare zi să citesc ce scrie domnul Șora, a fost un far într-o țară hărțuită de rele, un model de cultură și civism, care ne-a dat curaj să nu renunțăm la a apăra principii și valori, fiecare cum și unde a putut. România frumoasă.

Despre „Școala altfel” și „Săptămâna verde”

 

credits: scoala din Bucșani, TȘC

E foarte bine că Școala9 s-a gândit să analizeze ce zic profesorii despre cele 2 săptămâni introduse în școli, Școala altfel și Săptămâna verde, mai ales că ele vor fi derulate în școli în perioada următoare. 

 

M-au contactat și pe mine și, pe scurt, am atins următoarele 6 idei:

1. dacă ideea este de a produce schimbări în modul de învățare ( conform metodologiei pentru SA), atunci școala altfel ar trebui să fie nu doar o săptămână, ci în fiecare zi, pentru că în fiecare zi ar trebui să dezvoltăm abilitățile socio-emoționale, să abordăm învățarea transdisciplinar, să învățăm pentru viață.

2. supracontrolul și povara producerii unor documente duc întotdeauna la respingere în sistem, iar, din acest punct de vedere, SA este o activitate foarte solicitantă, se fac planificări, tabele, evaluări, se trimit la inspectorate pentru aprobare etc. etc.

3. eu le spun mereu profesorilor să nu mai facă activități multe și inutile, pentru că sunt obositoare și fără impact educațional, ci să organizeze activități puține și bune. Din acest punct de vedere, sunt școli inovatoare, care au și dorința, și capacitatea de a organiza o SA creativă și pentru binele copiilor, dar sunt multe altele în care se pierde timpul în mod nefolositor.

4. nu există resurse financiare pentru a organiza aceste 2 săptămâni așa cum trebuie, știm că sunt copii care nu au ce mânca sau cu ce se îmbrăca, de unde să dea părinții lor bani pentru excursii, teatru etc.?

5. aș fi scos o perioadă SA, în acești ani de după pandemie, pentru a focaliza activitatea școlii pe învățare și a fructifica orice timp de școală pentru a recupera pierderile din pandemie.

6. a fost recent o propunere foarte bună venită de la un grup/ asociație de părinți, de a comasa cele 2 săptămâni într-una singură. O susțin, e foarte bună.

 

Link articol AICI 

Profesorii care ne plac

 

 

La cursul despre starea de bine a profesorilor le spun cât este de folositor pentru sănătatea lor emoțională să își ia în timpul zilei câteva minute de răgaz doar pentru ei, să se uite pe fereastră la un apus, să facă o mică plimabre în curtea școlii pentru a privi niște copaci înfloriți, să asculte o melodie care le place sau să citească, cum îi spun eu, „poezia din geantă”, pe care o au mereu la îndemână pentru astfel de momente.

FB mi-a amintit azi de o astfel de poezie, despre profesorii care le plac copiilor, de Pam Brown, e atât de simplu! Am scris-o acum de mână, să o am în agenda mea, dar și pentru voi. Pe blog e o poză din carte, dacă vreți să citiți mai ușor.

http://ancatirca.blogspot.com/.../profesorii-care-ne-plac...

Puterea relațiilor

 

Eh, iată studii serioase (Harvard University, timp de 85 de ani), care confirmă că 𝙧𝙚𝙡𝙖𝙩̦𝙞𝙞𝙡𝙚 𝙥𝙤𝙯𝙞𝙩𝙞𝙫𝙚 𝙨𝙩𝙖𝙪 𝙡𝙖 𝙗𝙖𝙯𝙖 𝙨𝙩𝙖̆𝙧𝙞𝙞 𝙙𝙚 𝙗𝙞𝙣𝙚 𝙨̦𝙞 𝙛𝙚𝙧𝙞𝙘𝙞𝙧𝙞𝙞 𝙤𝙢𝙚𝙣𝙞𝙡𝙤𝙧, nu realizările, nu banii, nu funcțiile pe care le ocupăm.

O să includ ( și) această concluzie în cursul meu despre starea de bine în școală, pe lângă altele care bat în aceeași direcție - dacă relație bună elev-profesor nu e, nimic nu e:

„ 𝑂𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑢 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑐𝑒𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑡̦𝑖, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠-𝑎𝑢 𝑚𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑛𝑢𝑡 𝑠𝑎̆𝑛𝑎̆𝑡𝑜𝑠̦𝑖 𝑝𝑒 𝑚𝑎̆𝑠𝑢𝑟𝑎̆ 𝑐𝑒 𝑖̂𝑚𝑏𝑎̆𝑡𝑟𝑎̂𝑛𝑒𝑎𝑢 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑢 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑡 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑒𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑢 𝑎𝑣𝑢𝑡 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑝𝑖𝑎𝑡𝑒 𝑙𝑒𝑔𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑐𝑢 𝑎𝑙𝑡̦𝑖 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖.”

 

Link studiu: AICI

De ZNL, cel mai bun program de promovare a lecturii în școli

 

De Ziua Națională a Lecturii, las aici câteva cuvinte despre cel mai de succes program de promovare a lecturii în școlile din România ( așa zic profesorii):

„Toată școala citește” este o idee pe care am lansat-o pe blogul meu „Despre educație-reforma la firul ierbii”în 2015, într-un text dedicat încurajării lecturii în școli, în care menționam că o văzusem pusă în practică într-o școală din Londra și o aplicasem la rândul meu într-o școală din România, cu care am lucrat la un moment dat. Se întâmplă așa: timp de 10-15 minute, într-un anumit moment al săptămânii sau chiar în fiecare zi, la o oră stabilită, toată lumea din școală (elevi, profesori, director, femei de serviciu, administrator, paznic, secretară etc.) lasă orice altceva are de făcut și citește ceva. Activitatea este una de succes dacă, anterior, este bine prezentată tuturor celor implicați și dacă, în spațiul școlii, la bibliotecă, pe coridoare, în cancelarie etc. se pun la dispoziție resursele necesare, adică reviste, ziare și cărți.

În 2019, pentru că ideea era prea frumoasă și cu un mare potențial educativ, m-am gândit să o transform într-o campanie adresată școlilor, campanie pe care să o coordonez în timpul meu liber, voluntar, fără niciun fel de resurse, cu un telefon la care vorbesc cu profesorii și îi consiliez și cu un laptop pe care derulez efectiv campania, răspunzând mesajelor primite de la școli, distribuind fotografiile cu momente din activitate, promovând școlile care se alătură campaniei pe pagina de facebook a campaniei.

De atunci, ideea s-a rostogolit și aproape în fiecare zi se mai alătură câte o școală, sunt sute, chiar mii în acest moment și zeci de mii de elevi și profesori participanți. Să vă spun sincer, e chiar emoționant pentru mine, e o mare bucurie să vezi că la firul ierbii e atâta energie și e atâta entuziasm și că, uneori, e nevoie doar de un imbold pentru a mișca lucrurile în educație.

E bine ca „toată școala” să citească, în primul rând, pentru că e și aceasta, pe lângă multe altele, o modalitate de a trezi sau de a dezvolta, după caz, gustul pentru lectură și a forma obiceiul, rutina de a citi. Apoi, cred că e bine pentru cultura instituțională să se transmită un mesaj pozitiv, agreat de toată lumea, elevi, profesori, personal administrativ, acest lucru contribuind, de ce nu, la crearea a ceea ce numim „a sense of belonging”, sentimentul de apartenență la comunitatea școlii respective, una în care toată lumea citește.

Am fost întrebată adesea dacă există o rețetă prin care să ne putem convinge copiii să citească mai mult. Nu cred că există una, dar știu sigur că, dacă părinții citesc, copiii vor face ca ei și vor citi și ei și, dacă profesorii au destul meșteșug să îi atragă pe elevi către lectură, atunci elevii vor citi și ei. Există multe modalități pe care un profesor le are la îndemână pentru a-l face pe un copil să intre în lumea cărților într-un mod firesc, neautoritar, mai degrabă indus, decât impus, de genul mica bibliotecă a clasei de care să se ocupe chiar copiii (îmi amintesc că, pe vremea când eram profesoară de engleză, împrumutam eu cărți de la Consiliul Britanic pe fișa mea și le aduceam la clasă, iar unul dintre elevi avea grijă ca ele să ajungă, pe rând, la fiecare copil) sau întâlniri cu scriitori sau un mic club de lectură organizat în școală sau activități care să se întâmple prin librării sau biblioteci ale orașului și tot așa, profesorii au acces în prezent la destule resurse și idei în acest sens, e plin internetul de astfel de bune practici. Acum, depinde cum se întâmplă și acest citit, campania mea promovează lectura cu cartea în mână, dar sunt persoane care citesc mult și online și cred că și asta e OK.

Vă aștept și pe voi în #toatășcoalacitește!

( fotografia este un colaj cu imagini din acest an școlar, preluate de pe pagina campaniei, de aici: https://www.facebook.com/.../Campania.../100063500622726/)

Plata profesorilor după „reușite”

Citesc acum în presă că președinta Comisiei de învățământ din Camera Deputaților a declarat azi că „trebuie să avem o salarizare corespunzătoare, motivată, dar, în egală măsură, cred că ar trebui să ne gândim și la o salarizare concurențială, pe bază de reușite, astfel încât să existe o competiție permanentă”. Un fel de „țara piere și ....”, ceva de genul hai să găsim ceva sofisticat de făcut pentru că nu mai avem ce face, am rezolvat toate problemele.

Analizând eșecul celor mai multe schimbări introduse de decidenți până acum, unele cu miză mult mai mică decât aceasta despre salarizare după reușită ( fișa de feedback dat de elevi, de exemplu, știe cineva ce s-a ales de ea în sistem?), sunt sigură că doamnele din parlament nu vor avea succes cu această măsură, care este una controversată la nivel mondial, pentru că este foarte greu să definești reușita unui profesor, nu înseamnă doar rezultate la examene și teste, ci, în primul rând, valoare adăugată, adică ce am adus în plus la evoluția unui copil și urmărirea progresului copiilor de la an al an.

Concluzia OECD ( AICI) pe această temă este că „plata bazată pe performanță poate fi luată în considerare în anumite contexte, dar a o face să funcționeze bine și pe termen lung este o provocare formidabilă. Modul de plată poate fi doar o parte a măsurilor - țările care au reușit să facă din profesorat o meserie atractivă au făcut-o adesea nu doar prin salarizare, ci prin creșterea statutului profesorilor, oferind perspective reale de carieră și dându-le acestora responsabilitate ca profesioniști și lideri ai reformei. Acest lucru necesită formarea profesorilor, care să îi ajute să devină inovatori și cercetători în educație, nu doar angajați care livrează programe de învățământ.”

Suntem în stare să facem așa ceva? Avem capacitate instituțională, evaluatori pregătiți, standarde de performanță create, mecanisme și date disponibile? Nu înțeleg de ce nu ne ocupăm de prioritățile care sunt în sistem, de ce arde acum, adică, sprijin pentru copiii din zonele dezavantajate, recuperarea pierderilor în învățare, formarea directorilor care au dat concurs, formarea profesorilor pentru inovație didactică, elaborarea standardelor de evaluare, planuri cadru noi pentru liceu și câte altele. Și când mă gândesc câți consilieri pe educație sunt în parlament și în guvern, toți plătiți din banii noștri!

Ce spun studiile, la alții

Rezultatele foarte slabe la simulările pentru bacalaureat și evaluare națională, care au avut loc recent în școli ( vezi Iași, unde au promovat sub 40%) nu trebuie să ne mire. 

 

Spun de 3 ani că avem nevoie de programe naționale pentru recuperarea pierderilor în învățare cauzate de pandemie și pentru a readuce starea de bine în rândul copiilor și al profesorilor. Nu avem nici cercetare specifică, nici măsuri, așa cum au existat în multe țări. Nu am făcut nimic în această privință și profesorii au fost lăsați singuri, să se descurce ( e chiar hilar hashtagul #nusuntetisinguri, adăugat la postările ME de pe facebook, mai bine l-ar scoate, oamenii știu cum a fost și cum este).

Un studiu din UK în care au fost cuprinși elevii din clasele primare a ajuns la concluzia că 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐞𝐟𝐢𝐜𝐚𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 (percepția că pot învăța și performa la un anumit standard) a fost dimensiunea care a avut cu cea mai mare scădere în timpul pandemiei, ceea ce înseamnă că, în prezent, majoritatea copiilor chestionați simt o oarecare vulnerabilitate în legătură cu capacitatea lor de a învăța. Acest lucru înseamnă că autoeficacitatea este un domeniu care necesită o atenție suplimentară în școli. Este important ca elevii să se simtă bine la școală și să fie motivați să învețe. 

 

Studiul este aici: AICI.

A secretiza o lege este un atac la democrație (15)

 

A secretiza o lege a educației și a nu face public textul ei este o măsură incompatibilă cu valorile UE privind transparența, consultarea publică, buna guvernare, democrația, rolul ministrului de a fi public servant, în slujba poporului. Am repetat ceea ce am mai spus și altădată și anume, că prevederile legii nu au în spate pentru validare cercetări și analize complexe, nu sunt bazate pe evidențe și studii de impact și nu vin cu o viziune transformatoare.

În timp ce ne ocupăm de legi noi, care nu au decât rostul de a da un presupus final onorabil unui proiect eșuat al președintelui, nu am făcut NIMIC pentru a recupera pierderile în învățare cauzate de pandemie, nu am mișcat un deget pentru a-i sprijini pe profesori după doi ani grei și a le aduce starea de bine. Sunt tare tristă și dezamăgită.

(Azi, Aleph News, de la minutul 15) - https://alephnews.ro/inregistrare/stirile-de-la-ora-1200-prezentate-de-mihaela-chirca-2-februarie-2023/?fbclid=IwAR0KMxjQLR54DYfbLG4iZxB72fkFnJGK0aENMQFtktudDIabE3Gewcfxg4Q

Cine a fondat World Read Aloud Day?

 

prima brândușă înflorită în grădină

Mișcarea pe care o sărbătorim astăzi, World Read Aloud Day/ Ziua Mondială a Cititului cu Voce Tare, a fost fondată de Pam Allyn, o autoare și expertă binecunoscută din SUA. Mi-a plăcut mult mesajul ei transmis celor care azi citesc cu voce tare în școli și nu doar acolo:

„Unul dintre multele lucruri pe care le iubesc la World Read Aloud Day/ Ziua Mondială a Cititului cu Voce Tare (care este azi, 1 februarie) este că ideea mi-a venit de la un copil: citeam cu voce tare la o clasă de copii, acum 14 ani, și unul dintre ei mi-a spus: „Îmi place atât de mult asta, încât mi-aș dori să o putem face toată ziua și în fiecare zi.” Și i-am răspuns că mi-aș fi dorit ca toată lumea să cunoască beneficiile acestei activități și apoi să o facem cu toții, mult mai mult. Copilul a continuat: „Când este ziua mea, oamenii îmi acordă multă atenție. Să facem o petrecere mare pentru a citi cu voce tare, astfel încât oamenii să fie atenți!” Ce dreptate avea! Beneficiile pentru creierul unui copil mic, pentru fericirea pe tot parcursul vieții și pentru succesul academic sunt enorme, la fel ca și cele, pentru toate vârstele, privind starea de bine și conexiunea. Astăzi, cu ocazia zilei mele de naștere, vă invit să sărbătoriți WRAD împreună cu noi toți: dacă sunteți un director de școală, citiți cu voce tare copiilor toată ziua, dacă sunteți un leader de companie, acordați-le angajaților 20 de minute să sune sau să se ducă acasă pentru a le citi copiilor lor.”

Sper ca mesajul ei să ajungă în cât mai multe școli. E frumos să ne amintim și să îi respectăm pe cei care deschid drumuri. Happy birthday, Pam!

 

Vă reamintesc, în acest context, că în 2019 am lansat campania națională „Toată școala citește”, un program național de succes, în care nu citim doar într-o zi, ci în fiecare săptămână. Vă aștept și pe voi!