Un vis împlinit

Vreau să vă spun că azi am fost foarte fericită. În sfârșit, după vreo patru ani de când fac presiune asupra unor decidenți care s-au făcut că nu văd și nu aud (că, deh, starea asta de bine nu sună bine la noi, domnule!), ministerul cu UNICEF și cu niște universități au văzut luminița de la capătul tunelului și au lansat primul proiect național referitor la starea de bine și sănătatea mintală. E un fel de vis împlinit.

Am ascultat în intervențiile de la conferința de lansare mai toate ideile pe care le promovez de ceva timp, că profesor fericit înseamnă elevi fericiți, că e nevoie de „a whole school approach”, că nu e ori fericire la școală, ori învățare e și-și, și stare de bine, și învățare, că e nevoie de pilotare de intervenții și formarea profesorilor și câte altele, sunt toate în ghid.

Eu am cam făcut mai tot ce se vrea prin acest proiect, am un cadru general pentru starea de bine în școală-STAR, pe care l-am dezvoltat lucrând trei ani cu o serie de școli, am un ghid care stă pe biroul directorilor de școli, am conceput un curs de formare a profesorilor foarte apreciat, am liste întregi de intervenții pilotate în școli, am două chestionare de evaluare a stării de bine, unul pentru elevi și unul pentru profesori, și câte altele, le știți, sunt și pe blog, la liber.

Ce e cel mai frumos și o să vă placă este faptul că eu nu m-am aflat printre experții invitați la conferință (deși nu mai putem cu „împreună”, toate resursele și bunele practici etc.), deși am primit două mesaje din sală cum că, „doamna Anca, sunteți aici cu noi, parcă vorbiți dumneavoastră.” Asta e, lucrăm în străinătate.