L-am cunoscut pe compozitorul Dan Constantinescu în
adolescență, pe vremea când mă duceam la doamna Donici, prințesa Elena Cantacuzino, pentru lecțiile
particulare de franceză și engleză. Imi plăceau trenciul lui alb, basca neagră ușor
înclinată pe cap în stil franțuzesc și nelipsita plasă de cumpărături de
sfoară în care avea mereu câte ceva.
Nici atunci și nici mulți ani după nu am știut mai nimic despre dânsul, așa cum probabil nu știu mulți oameni din orașul în care și-a compus opera. Soarta a făcut însă să ajung să locuiesc la etajul casei în care a trăit în Pucioasa și să primesc o carte despre Dan Constantinescu de la un vecin. Am aflat astfel o poveste minunată despre modestie, valoare, dragoste de părinți și supraviețuirea prin cultură.
Dan Constantinescu (1931- 1993) a fost un compozitor
român de talie internațională. A scris
muzică instrumentală
(orchestrală, concertantă, camerală), lieduri și coruri intrepretate în foarte
multe țări din lume: Germania, Polonia, Elveția, Canada, Franța, SUA, Olanda, Ungaria,
Anglia etc. A avut concerte transmise în direct la radio și TV și au vorbit
despre el Iosif Sava, Viorel Cosma sau Doru Popovici.A fost inclus în prestigiosul Who s Who in Europe,
în Who s Who in Music – Cambridge și în The
World – SUA.
Intre anii 1950 si 1955 a studiat compozitia la clasa lui Mihail Jora, la
Universitatea Națională de Muzică București, unde a rămas ca asistent de
armonie și compozitie, devenind apoi conferențiar și profesor universitar.
In anul 1968 a primit premiul Academiei Române pentru Concertul de pian și
orchestră mică, iar în anii 1976 și 1980 a primit premii de creație din partea
Uniunii Compozitorilor.
Și-a petrecut mare parte din viață la Pucioasa, unde a compus
cele mai multe dintre creațiile sale muzicale.Tatăl său a fost medicul pediatru Corneliu Constantinescu,
fiu de preot din Pucioasa, iar mama sa, Maria Constantinescu, a fost fiica
doctorului Petre Constantinescu, cel care a construit Sanatoriul modern din
Pucioasa.
A fost talentat de mic, cânta uimitor la pian, iar în casa
frumoasă de pe Olănescu în care a locuit familia pe când era copil, se făcea muzică
și se întâlneau intelectualii orașului. Ulterior, casa a fost confiscată de statul
comunist, iar familia evacuată a stat cu chirie pe T.Vladimirescu.
In 1970, cu banii câștigați din muzică, au început să
construiasca cu mari eforturi casa de pe Aleea Ardealului, în care familia se
stabilește definitiv după 1981.În acești
ani, Dan Constantinescu se împarte între Pucioasa – unde are grijă de părinții
bolnavi și activitatea de profesor la
Conservatorul din București.
În ultimii ani de viață, marcati de boli, de moartea părinților, de lipsa gazelor și a apei curente din orașul Pucioasa, aproape că nu mai poate lucra și are o
prezență din ce in ce mai slabă în viața artistică.
Moare în 1993, după ce un an, bolnav fiind, a fost îngrijit de compozitoarea Miriam Marbe.
Dan Constantinescu a fost un profesor desăvârsit, de o
noblete intelectuală rară, un om extrem de modest, responsabil și constiincios,
un model de moralitate și etică, care și-a păstrat principiile și valorile în vremuri în care multi oameni le-au
pierdut – nu a vrut să țină un discurs la înmormântarea lui Gh. Gheorghiu Dej,
nu a fost membru PCR, a avut curajul să îl viziteze pe compozitorul Mihai Jora într-o
perioadă când acesta era ostracizat și foștii prieteni nu îl mai cunoșteau, era
prieten cu prințesele
Bălașa și Elena Cantacuzino și le vizita într-o perioadă când acestea aveau domiciul forțat în Pucioasa.
A fost atât de modest în timpul vieții, încât, după ce s-a stins, aproape că a fost uitat, compozițiile sale fiind tot mai puțin ascultate. Nu există mărturii scrise sau fotografii pe Internet, iar orașul Pucioasa îl prețuiește doar printr-o stradă care îi poartă numele.
Singurele mărturii despre viața și opera sa sunt cuprinse în cartea “Dan Constantinescu: esente componistice“, scrisă de Valentina Sandu Dediu si Dan Dediu (actualul rector al Universității Naționale de Muzică) și bazate, în cea mai mare parte, pe însemnările din jurnalul pe care mama compozitorului l-a ținut de-a lungul anilor.
Interesant. Multumesc. Sunt nepotul lui si i-ati facut un portret exceptional.
RăspundețiȘtergereCe intamplare frumoasa, ma bucur ca ati descoperit textul si ca v-a placut.
ȘtergereVa invitam pe 11 iulie 2020 , ora 19, in Aula Palatului Cantacuzino la un concert in cadrul caruia se vor canta " Six poemes francais" de Dan Constantinescu
RăspundețiȘtergereDiana Voda- studenta Maestrului la clasa de compozitie
Mulțumesc, o să onorez invitația!
ȘtergereDan Constantinescu mi-a fost profesor de compozitie intre 1976-1980.
RăspundețiȘtergereExceptional profesor si om.
M-a ajutat enorm la studiul compoziei muzicale!
Sub indrumarea lui am cistigat prima editie a concursului de compozitie "Dinu Lipatti" si premiul 1 de compozitie de la Piatra-Neamt 1979.
Cu mindrie povestesc elevilor mei cine a fost Dan Constantinescu!!🎹
Minunat, mulțumesc pentru comentariu!
Ștergere