Lecția modestiei - compozitorul și profesorul Dan Constantinescu

L-am cunoscut pe compozitorul Dan Constantinescu în adolescență, pe vremea când mă duceam la doamna Donici, prințesa Elena Cantacuzino, pentru lecțiile particulare de franceză și engleză. Imi plăceau trenciul lui alb, basca neagră ușor înclinată pe cap în stil franțuzesc și nelipsita plasă de cumpărături de sfoară în care avea mereu câte ceva.

Nici atunci și nici mulți ani după nu am știut mai nimic despre dânsul, așa cum probabil nu știu mulți oameni din orașul în care și-a compus opera. Soarta a făcut însă să ajung să locuiesc la etajul casei în care a trăit în Pucioasa și să primesc o carte despre Dan Constantinescu de la un vecin. Am aflat astfel o poveste minunată despre modestie, valoare, dragoste de părinți și supraviețuirea prin cultură.

Dan Constantinescu (1931- 1993) a fost un compozitor român de talie internațională. A scris  muzică  instrumentală (orchestrală, concertantă, camerală), lieduri și coruri intrepretate în foarte multe țări din lume: Germania, Polonia, Elveția, Canada, Franța, SUA, Olanda, Ungaria, Anglia etc. A avut concerte transmise în direct la radio și TV și au vorbit despre el Iosif Sava, Viorel Cosma sau Doru Popovici.A fost  inclus în prestigiosul Who s Who in Europe, în Who s Who in Music – Cambridge și în  The World – SUA.

Intre anii 1950 si 1955 a studiat compozitia la clasa lui Mihail Jora, la Universitatea Națională de Muzică București, unde a rămas ca asistent de armonie și compozitie, devenind apoi conferențiar și profesor universitar.

In anul 1968 a primit premiul Academiei Române pentru Concertul de pian și orchestră mică, iar în anii 1976 și 1980 a primit premii de creație din partea Uniunii Compozitorilor.

Și-a petrecut mare parte din viață la Pucioasa, unde a compus cele mai multe dintre creațiile sale muzicale.Tatăl său a fost medicul pediatru Corneliu Constantinescu, fiu de preot din Pucioasa, iar mama sa, Maria Constantinescu, a fost fiica doctorului Petre Constantinescu, cel care a construit Sanatoriul modern din Pucioasa.

A fost talentat de mic, cânta uimitor la pian, iar în casa frumoasă de pe Olănescu în care a locuit familia pe când era copil, se făcea muzică și se întâlneau intelectualii orașului. Ulterior, casa a fost confiscată de statul comunist, iar familia evacuată a stat cu chirie pe T.Vladimirescu.

In 1970, cu banii câștigați din muzică, au început să construiasca cu mari eforturi casa de pe Aleea Ardealului, în care familia se stabilește  definitiv după 1981.În acești ani, Dan Constantinescu se împarte între Pucioasa – unde are grijă de părinții bolnavi  și activitatea de profesor la Conservatorul din București.

În ultimii ani de viață, marcati de boli, de  moartea părinților,  de lipsa gazelor și a apei curente din orașul Pucioasa,  aproape că nu mai poate lucra și are o prezență din ce in ce mai slabă în viața artistică.

Moare în 1993, după ce un an, bolnav fiind,  a fost îngrijit de compozitoarea Miriam Marbe.

Dan Constantinescu a fost un profesor desăvârsit, de o noblete intelectuală rară, un om extrem de modest, responsabil și constiincios, un model de moralitate și  etică, care și-a păstrat principiile și valorile în vremuri în care multi oameni le-au pierdut – nu a vrut să țină un discurs la înmormântarea lui Gh. Gheorghiu Dej, nu a fost membru PCR, a avut curajul să îl viziteze pe compozitorul Mihai Jora într-o perioadă când acesta era ostracizat și foștii prieteni nu îl mai cunoșteau, era prieten cu prințesele Bălașa și Elena Cantacuzino și le vizita într-o perioadă când acestea aveau domiciul forțat în Pucioasa.

A fost atât de modest în timpul vieții, încât, după ce s-a stins, aproape că a fost uitat, compozițiile sale fiind tot mai puțin ascultate. Nu există mărturii scrise sau fotografii pe Internet, iar orașul Pucioasa îl prețuiește doar printr-o stradă care îi poartă numele.

Singurele mărturii despre viața și opera sa sunt cuprinse în cartea “Dan Constantinescu: esente componistice“, scrisă de Valentina Sandu Dediu si Dan Dediu (actualul rector al Universității Naționale de Muzică) și bazate, în cea mai mare parte, pe însemnările din jurnalul pe care mama compozitorului l-a ținut de-a lungul anilor.