„schimbări majore”

Și cum stăteam eu așa la biroul meu din grădină, pe care îl vedeți în poză, și îmi beam ceaiul de dimineață, mă pocnește vestea cu „schimbări majore în educație”, adică număr de note pe discipline de studiu ( același sau chiar mai mare), o singură medie, teste standardizate, eliminarea tezelor, încă o comisie în școală, autonomia profesorului în evaluare (asta e chiar culmea, va evalua fiecare ce competențe dorește!). 

MAJORE ar fi fost dacă erau despre curricula revizuite pentru a răspunde intereselor și așteptărilor unor noi generații, despre formarea inițială și continuă a profesorilor (una de calitate, bazată pe trendurile moderne în educație), despre evaluarea pierderilor în învățare+soluții de recuperare a acestor pierderi, despre programe de sprijin pentru copiii din zonele dezavantajate sau despre programe privind starea de bine a profesorilor și a elevilor, lucruri care se întâmplă în toată lumea civilizată, de care, din păcate, ne tot îndepărtăm, pas cu pas, când vine vorba de educație.

Dacă nu facem nimic, nu avem cum să stăm bine la educație

Ieri, Comisia Europeană a dat publicității ”COMMISSION STAFF WORKING DOCUMENT 2022 Country Report – Romania”, document oglindă a cum este România în acest an. Anexa 13 (ghinion!!) este despre educație. Unde stăm prost, așa cum mă așteptam, pentru că nu am luat în considerare niciuna dintre recomandările făcute de-a lungul ultimilor ani de UE, OECD sau Banca Mondială, pentru că nu am evaluat ce s-a întâmplat în pandemie, pentru că nu știm unde stăm, pentru că universitățile nu au făcut cercetare în domeniu, pentru că nu am luat măsuri ameliorative, pentru că avem programe mărețe doar pe hârtie, de genul „România educată”, pentru că nu am făcut mai nimic pentru echitate și comunitățile dezavantajate ( am avut până și un secretar de stat plătit foarte bine pentru asta, echitate și egalitate de șanse!!), pentru că formarea inițială este încremenită în proiect, iar în cea continuă se prezintă aceleași tematici seci și neatractive. Iată raportul:

„Sistemul de educație și formare formare se confruntă cu probleme privind calitatea și echitatea, provocări care riscă să se agraveze din cauza pandemiei. România rămâne semnificativ în urma mediei UE și obiectivelor fixate  la nivelul UE privind educația timpurie, abilitățile de bază, abandonul școlar și educația terțiară.

1.     Participarea la educația timpurie este scăzută și în scădere. România este unul dintre statele membre UE în care ratele de participare în educația timpurie au scăzut comparativ cu 2014. Rata de înscriere a copiilor intre varsta de 3 ani si varsta de incepere a învăţământului obligatoriu este una dintre cele mai scăzute din UE.

2.     Majoritatea elevilor din medii dezavantajate nu au abilități de bază. Procentul de tineri cu abilități de bază scăzute la citire, matematică și știință - măsurate prin Testul PISA este aproape dublu față de media UE. Decalajul de performanță între ei și colegii lor mai avantajați este echivalent cu 2,5 ani de școlarizare. Abilități digitale ale tinerilor sunt de asemenea scăzute. Pierderile din învățare vor crește din cauza pandemiei, iar acest lucru agravează situația. Cheltuielile publice cu educația sunt unele dintre cele mai scăzute din UE (3,6% din PIB în 2019, UE-27: 4,7%)

3.     Inegalitățile se manifestă într-o diviziune mare rural-urban și pentru romi. Rata de părăsire timpurie a școlii rămâne ridicată, în special în zonele rurale (23,2%) și în rândul romilor, cu consecințe pentru piața muncii și incluziunea socială. Elevii defavorizați sunt adesea concentrați în şcoli în care calitatea educaţiei şi conditiile de invatare sunt precare.

4.     Dovezile arată că politicile privind profesorii se confruntă cu provocări majore... Îmbunătățirea rezultatelor educaționale se bazează în mare parte pe forța didactică existentă. Cu toate acestea, nici  formarea inițială a profesorilor, nici cea continuă nu sunt suficient aliniate cu nevoile acestei categorii. Progresul în carieră de lungă durată și salariile mici  au impact asupra atractivității profesiei didactice. Veniturile suplimentare pentru merite deosebite tind să încurajeze o focalizare îngustă pe teste și competiție academică, mai degrabă decât să sprijine îmbunătățirea echității. Atragerea de profesori cu înaltă calificare către şcoli defavorizate şi asigurarea de sprijin de la specialişti rămân la nivel de provocări

5.     Participarea la învățământul superior este scăzută, rezultând de aici o lipsă de profesionisti cu înaltă calificare. Rata ridicate de părăsire timpurie a școlii, rata scăzută de promovare la examenul de bacalaureat, precum și participarea scăzută a elevilor din categoriile defavorizate contribuie la existența un nivel scăzut de studii superioare.” 

      Dacă nu facem nimic, nu avem cum să stăm bine la educație.

 

 

Două filosofii(tot despre testele standardizate)

Deși am zis că o să îmi văd de grădină, nu prea pot (e nevoie de antrenament zilnic pentru a te detașa, după o viață petrecută în educație ). 

 

Am citit ce zic unii și alții referitor la tema zilei, testele standardizate, și cred că așa, la nivel de „big picture”, deosebirea fundamentală este undeva în sinele fiecăruia, sâmburele de la care pornesc controversele este existența a două filosofii ale educației complet diferite, fiecare având proprii susținători.

 

Pe de o parte, avem susținătorii unor sisteme de învățământ mecanice, competitive, bazate pe rezultate, date (big data) și statistici, cu focalizare pe teste și examene, cu clasificări de tot felul, cu selecții, cu produse fie bune, fie proaste, cu premianți și repetenți, cu măsurarea excelenței prin compararea cu rezultate din trecut, așa cum se întâmplă în cazul testelor standardizate. Un sistem care ne educă să ne dedicăm viața pentru a ne plasa cât mai sus într-un clasament. Un sistem în care profesorii predau pentru teste, sunt evaluați după rezultatele la aceste teste, ei și școlile în care lucrează. Un sistem în care profesorii se află sub presiunea de a avea rezultate tot mai bune la teste pentru a avea un job. Un sistem în care se evaluează foarte puține abilități și care pune etichete pe copii. Un sistem de tipul one-size-fits-all. E o viziune de respectat, care a funcționat bine mult timp și a fost productivă pentru epoca industrială.

 

Pe de altă parte, suntem cei care susținem că este vremea și timpul unui sistem de învățământ adaptat unor generații care nu mai au nimic în comun cu cele dinaintea lor. Un sistem de învățământ deschis inovației, flexibil, echitabil și personalizat, în care școlile să aibă culturi ce valorifică individualitatea și diversitatea (small data), pornind de la ideea că fiecare copil este bun la ceva și că există mai multe feluri de a fi deștept. Un sistem în care profesorii nu sunt stresați de pregătirea pentru teste, ci au timp să dezvolte la copii abilități și atitudini care cu greu pot fi măsurate prin niște itemi - curiozitatea, empatia, creativitatea, cooperarea, motivația, simțul frumosului, bunătatea, civismul, pe scurt, cam tot ce le trebuie pentru a trăi o viață împlinită de adult. Un sistem care să îi ajute pe copii să își descopere și să își dezvolte talentele și pasiunile care îi vor face să fie așa cum își dorește orice ființă umană, adică fericiți. În această abordare, sistemul își realizează propria monitorizare a progresului, cu teste date pe eșantioane și la intervale de timp relevante. 

 

Dacă tot vrem să reformăm sistemul românesc de învățământ, ar fi indicat să ne pliem pe a doua filosofie. Suntem, însă, foarte departe de această viziune, nu avem nici dorința, nici gândirea, nici capacitatea instituțională de a merge în această direcție.

 

( în poză sunt primii bujori înfloriți în grădină, chiar azi)

#grădinaeducației

Despre testele standardizate

O să vedem ce va fi, dar sunt aproape sigură că nu se va întâmpla mare lucru nici cu testarea standardizată, așa cum nu s-a întâmplat nici cu alte inițiative ( feedback elevi, remediale etc.), tocmai pentru că facem lucrurile peste noapte și fără analize serioase. 

În plus, toate analizele pe educație din ultima vreme menționează și recomandă ca în vremuri grele, cum a fost pandemia și perioada de după, să nu se facă schimbări majore în educație, care vin pe un background ce nu le acceptă. Și, pentru că tot ni se dau exemple din medicină, cu diagnosticare și prevenție, e ca și cum unui bolnav ieșit din terapie intensivă, în loc să îl lași să își revină pe îndelete, îi aplici un program intensiv cu sport, mișcare și adrenalină.  

Să zicem că se vor aplica aceste teste, mă îndoiesc că se va face ceva cu rezultatele, că se vor elabora texte de politici publice care să le valorifice și că se vor găsi soluții imediate și cu efect la problemele identificate de testare. Am avut și avem date destule, din PISA, TIMSS, evaluări naționale la diferite clase, analize ale Băncii Mondiale etc., și nu s-a făcut nimic cu ele, suntem tot cu 42% analfabetism funcțional și rezultate proaste la testările internaționale de ani de zile. 

În privința testelor standardizate, iată ce menționează „Studiul OECD și UNICEF privind evaluarea şi examinarea în domeniul educației - România, 2017”: „Evaluarea elevilor este dominată de examinări cu mize importante, care limitează procesul de învățare și promovează o definiție restrânsă a succesului... În România, evaluarea elevilor se caracterizează printr-un puternic accent pe testarea externă, ceea ce permite in mică măsură profesorilor să recurgă la propriul raționament profesional și să ofere feedback elevilor, aspect esențial în procesul de învățare... În acest sens, se recomandă elaborarea STANDARDELOR DE EVALUARE și formarea profesorilor pe teme de evaluare formativă.” Adică, adaug eu, pe metode eficace, furnizare de feedback individualizat, corelarea evaluării cu competențele menționate în curriculum și utilizarea standardelor în evaluare. 

Apoi, parcă văd, va urma o goană a părinților, profesorilor și meditatorilor pentru rezolvarea pe parcursul anului a cât mai multor teste elaborate de compania privată pentru a face față evaluării finale de la școală. Ce timp pentru construcție, reflecție, feedback...În plus, aceste teste sunt pe bani, așa că să vezi echitate în sistem! Cine poate, va lucra pentru antrenament, cine nu, va fi tot în urmă, fără nicio șansă de a progresa. 

Am scris mai pe larg pe această temă AICI

Există mai multe feluri de a fi deștept

Pentru că, în aceste zile, încep evaluările naționale ale elevilor din sistemul nostru de învățământ, public și în limba română această scrisoare pe care doamna directoare a trimis-o elevilor săi, cu îndemnul pentru profesori, părinți și societatea civilă de a înceta să „divinizeze” testele standardizate.

Săptămâna bunătății

photo credits: Bloomfield Elementary School

 

Se reiau cursurile azi și vă doresc să aveți școală cu bucurie până în iunie! 

În fotografie este o idee de activitate despre BUNĂTATE, o valoare atât de necesară în aceste vremuri și care, cred eu, ar trebui să fie chiar o prioritate pentru educație. Dincolo de persoane informate și cu competențe dezvoltate pe disciplinele din programele de studiu, cred că realitatea acestor zile ne arată că avem nevoie de oameni buni, atenți la nevoile altora, grijulii cu ei înșiși, cu cei din jur, cu comunitatea și lumea în care trăiesc, cu natura din care fac parte. Activitatea are loc la finalul unei „Săptămâni a bunătății” organizate în școală sau clasă, iar florile din „Grădina bunătății” vor descrie faptele bune care au avut loc în școală/ clasă și în afara ei în săptămâna respectivă. Dacă veți face așa ceva, dați un semn, mi-ar plăcea să văd cum a fost, succes!