Dacă nu facem nimic, nu avem cum să stăm bine la educație

Ieri, Comisia Europeană a dat publicității ”COMMISSION STAFF WORKING DOCUMENT 2022 Country Report – Romania”, document oglindă a cum este România în acest an. Anexa 13 (ghinion!!) este despre educație. Unde stăm prost, așa cum mă așteptam, pentru că nu am luat în considerare niciuna dintre recomandările făcute de-a lungul ultimilor ani de UE, OECD sau Banca Mondială, pentru că nu am evaluat ce s-a întâmplat în pandemie, pentru că nu știm unde stăm, pentru că universitățile nu au făcut cercetare în domeniu, pentru că nu am luat măsuri ameliorative, pentru că avem programe mărețe doar pe hârtie, de genul „România educată”, pentru că nu am făcut mai nimic pentru echitate și comunitățile dezavantajate ( am avut până și un secretar de stat plătit foarte bine pentru asta, echitate și egalitate de șanse!!), pentru că formarea inițială este încremenită în proiect, iar în cea continuă se prezintă aceleași tematici seci și neatractive. Iată raportul:

„Sistemul de educație și formare formare se confruntă cu probleme privind calitatea și echitatea, provocări care riscă să se agraveze din cauza pandemiei. România rămâne semnificativ în urma mediei UE și obiectivelor fixate  la nivelul UE privind educația timpurie, abilitățile de bază, abandonul școlar și educația terțiară.

1.     Participarea la educația timpurie este scăzută și în scădere. România este unul dintre statele membre UE în care ratele de participare în educația timpurie au scăzut comparativ cu 2014. Rata de înscriere a copiilor intre varsta de 3 ani si varsta de incepere a învăţământului obligatoriu este una dintre cele mai scăzute din UE.

2.     Majoritatea elevilor din medii dezavantajate nu au abilități de bază. Procentul de tineri cu abilități de bază scăzute la citire, matematică și știință - măsurate prin Testul PISA este aproape dublu față de media UE. Decalajul de performanță între ei și colegii lor mai avantajați este echivalent cu 2,5 ani de școlarizare. Abilități digitale ale tinerilor sunt de asemenea scăzute. Pierderile din învățare vor crește din cauza pandemiei, iar acest lucru agravează situația. Cheltuielile publice cu educația sunt unele dintre cele mai scăzute din UE (3,6% din PIB în 2019, UE-27: 4,7%)

3.     Inegalitățile se manifestă într-o diviziune mare rural-urban și pentru romi. Rata de părăsire timpurie a școlii rămâne ridicată, în special în zonele rurale (23,2%) și în rândul romilor, cu consecințe pentru piața muncii și incluziunea socială. Elevii defavorizați sunt adesea concentrați în şcoli în care calitatea educaţiei şi conditiile de invatare sunt precare.

4.     Dovezile arată că politicile privind profesorii se confruntă cu provocări majore... Îmbunătățirea rezultatelor educaționale se bazează în mare parte pe forța didactică existentă. Cu toate acestea, nici  formarea inițială a profesorilor, nici cea continuă nu sunt suficient aliniate cu nevoile acestei categorii. Progresul în carieră de lungă durată și salariile mici  au impact asupra atractivității profesiei didactice. Veniturile suplimentare pentru merite deosebite tind să încurajeze o focalizare îngustă pe teste și competiție academică, mai degrabă decât să sprijine îmbunătățirea echității. Atragerea de profesori cu înaltă calificare către şcoli defavorizate şi asigurarea de sprijin de la specialişti rămân la nivel de provocări

5.     Participarea la învățământul superior este scăzută, rezultând de aici o lipsă de profesionisti cu înaltă calificare. Rata ridicate de părăsire timpurie a școlii, rata scăzută de promovare la examenul de bacalaureat, precum și participarea scăzută a elevilor din categoriile defavorizate contribuie la existența un nivel scăzut de studii superioare.” 

      Dacă nu facem nimic, nu avem cum să stăm bine la educație.